Așezarea în Ungaria. Cronica fraților hutteriți. (263)

      Domnul a trimis acest necaz poporului său ca un test și o purificare pentru a-i dezvălui pe cei valabili. Mulți nu au trecut testul, în special superficialii și nesincerii, chiar dacă plecaseră din Moravia. Ei erau exact ca și copiii lui Israel, care plecaseră din Egipt, dar cât de curând au dat piept cu suferință, nenorociri, foamete și frig s-au gândit la Egipt (unde aveau pâine din belșug) și au dat să se întoarcă, abandonându-l pe Domnul și biserica sa. Mulți nici măcar nu au plecat din țară, ci au părăsit biserica din Moravia (majoritatatea acestora fiind oameni care fuseseră pe proprietățile cardinalului, după cum am menționat mai sus). Prin urmare, Domnul ne-a pedepsit în continuare cu această boală și a luat pe mulți dintre ai noștri prin moarte. Majoritatea acelora din cele două comunități de la Moskowitz și Alexowitz au pornit cu cei trei slujitori ai Cuvântului, Mihai Jocher, Thoman Wilhelm și Albrecht Grob (care încă se afla într-o perioadă de testare) și au călătorit pe o vreme foarte rea pentru a se alătura oamenilor noștri aflați în Transilvania.

Un mic grup însoțit de un prezbiter al Cuvântului a fost de asemenea trimis în Croația ca răspuns la cererea domnului Batthyany și a ofertelor favorabile. Aceștia erau în majoritatea lor în poziția de a-l sluji în schimbul unor lefuri bune anuale ca și cămărari, comercianți, supraveghetori ai muncii, supraveghetori de fermă, grădinari, morari, tâmplari și bărbieri-chirurg. Astfel că aceasta a redus în mod considerabil numărul din comunități așezat pe proprietățile boierești din Branc, Velké Leváre, Schossberg, Schächtitz, Trentschin și Schmalenz, precum și la Kesselsdorf1 (sub domnul Hans Palffy) și la Farkeschin, un km și jumătate de Schindau (sub contele palatin).2 La Velké Leváre ne-am mutat înapoi în casele pe care le-am construit. La Egbell am închiriat micul castel de la domnul Emeric Czobor pentru trei ani la patru sute de guldeni pe an. La Rabenska și în două locuri în Senitz, precum și la Tschätschowe (Častkov) de pe proprietatea Branc, am găsit cazare pe perioada iernii pentru o anumită chirie. La Schächtitz de asemenea ne-au lăsat să folosim câteva camere din castel pe durata iernii. La Soblahof pe proprietatea Trentschin3 am cumpărat o casă cu grădini, câmpuri și pajiști pentru 150 de taleri împărătești, fiecare echivalent cu patru taleri. Tot pe această proprietate am închiriat două alte case pentru un an, mai exact la Dubnitz și Teplitz, fiecare pentru o sută de taleri împărătești. La Farkeschin am preluat ferma și moara pentru trei ani de la contele palatin, ferma pentru trei sute de guldeni pe an și moara pentru o pătrime cotă parte. Trebuia să lucrăm câmpurile pe cheltuiala noastră și să semănăm sămânța pe trei sferturile domnului și pe sfertul nostru, cu trei sferturi din producție mergând la contele palatin și un sfert la noi. Acestea erau condiții foarte aspre, dar eram doritori să facem tot ce putem și mai mult pentru contele palatin, care ca și conducător al ținutului ne-a permis intrarea în Ungaria (împotriva dorințelor împăratului) prin scrisori certificate într-o perioadă când eram prigoniți.

      Astfel în condițiile de frig și aproape de foamete din acea iarnă în ciuda sărăciei și a multor obstacole, comunitățile noastre au pornit iarăși de la zero în Ungaria. Dar Împăratul Ferdinand, îndemnat de către cardinalul von Dietrichstein, a încercat să continue să ne prigonească. Acesta era ca Diavolul, care nu era mulțumit nici când Iov și-a pierdut fiii și fiicele, cămilele, oile și vitele și toate bunurile și proprietățile, ci a insistat până când a obținut și puterea asupra corpului lui Iov și l-a adus cu un picior în groapă. La sfârșitul anului, în decembrie 1622, a trimis scrisori certificate la domnii maghiari. Prin Providența deosebită a lui Dumnezeu, totuși, ei și-au asigurat libertatea religioasă prin putere militară și au refuzat să se supună până când împăratul a convocat o adunare generală a Dietei.

Cea de deasupra a fost o descriere a trei ani consecutivi de necazuri și suferință pe care biserica Domnului le-a îndurat în zilele îngrozitoare de devastare și război până la expulzarea din Moravia. 

1 Schossberg (Šaštín-Stráže), sud-vest de Sabatisch (Sobotište); Schmalenz (Smolinské), chiar la nord de Schossberg; Kesselsdorf (Kostolné), sudvest de Trentschin (Trenčín). Despre Kesselsdorf, de asemenea vezi ME, III, 168.

2 Farkeschin (Vičkovce), un sat de pe râul Dudvah sud-est de Tyrnau; în 1622 aparținea palatinului maghiar Stanislaus Thurzo; Beck, 410; ME, II, 301. Din punct de vedere istoric, „palatinul” desemna cea mai însemnată demnitate a regatului, ales de către Stări dintre patru candidați propuși de rege. În același timp palatinul era și reprezentantul legal al regelui și și intermediarul dintre rege și nobilime.

3 Sediul proprietății Trentschin se afla la Dubnitz (Dubnica). În 1622 proprietarul, contele Caspar Illésházi (m. 1648) le-a oferit adăpost fraților și surorilor care aveau scrisori de recomandare de la domnul lor morav, Karel Zahrádecký de Wischenau. Illésházi i-a așezat pentru prima oară la Dubnitz, apoi la Teplitz (Trenčianske Teplice) și Soblahof (Soblahov), toate situate în aproprierea Trentschinului (Trenčín); vezi Beck, 410 n.2; Zieglschmid, ”Die ungarischen Wiedertäufer. . . ,” nota 46.

În 1651, Gabriel și Georg Illésházi (fii de-ai lui Caspar) au reînnoit contractul Soblahof. În 1652, Georg a transferat jumătate din proprietatea ”Holgasovska” la Soblahof hutteriților ca și dar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s