Scrisoarea către cardinal. Cronica fraților hutteriți. (257)

      O scrisoare, prin urmare, a fost trimisă cardinalului spunându-i cât de tare suferise biserica în acest război, cât de multe comunități am pierdut și cum multe altele fuseseră jefuite și magaziile lor consumate de către soldați; că banii noștri merseseră deja la împărat și că toate comunitățile laolaltă nu câștigau destul pentru a plăti o contribuție în loc de a oferi provizii soldaților. O impozitare atât de apăsătoare ar fi însemnat înfometarea și ruina poporului nostru, din moment ce chiar și înainte de aceasta, venitul comunităților noastre nu fusese îndeajuns pentru pâinea cea de toate zilele.

       Am scris că multe comunități erau atât de sărace că de peste un an nu fuseseră în stare să le ofere nici măcar o măsură de vin mamelor nou-născuților sau muribunzilor. În unele locuri, oricât de din greu ar fi lucrat oamenii noștri, trebuiau pentru două luni să viețuiască fără carne. Mulți erau fără lenjerie intimă sau așternuturi de pat. Deși într-un an am cheltuit o mare sumă de bani (pe care preferăm să nu o dezvăluim) pe piei, lână, pânzeturi de in, sare, drojdie și diverse grâne, toate au fost jefuite de către soldați. De abia mai exista o comunitate cu destulă mâncare pentru următoarele trei săptămâni. Unele comunități recoltau îndeajuns doar pentru a furniza sămânță pentru semănat când Dumnezeu ne va fi oferit pace.

       Am trecut prin asemenea vremuri de nevoință și necaz că ar fi fost mai bine să murim decât să trăim. Cele mai frumoase haine ale soțiilor și copiilor noștri au trebuit să fie date jos de pe spatele lor în schimbul banilor necesari cumpărării pâinii. Prin urmare, noi, poporul sărac și oprimat l-am implorat pe domnul cardinal în maniera cea mai umilă să aibă empatie față de noi.

      Și să se întâmple ce s-o întâmpla, din motive legate de conștiință nu puteam și nici nu vom face ceea ce ni s-a cerut (atâta timp cât banii erau vizați) mai mult decât strămoșii noștri făcuseră. Eram pregătiți, în schimb, să suferim și să așteptăm cu răbdare pentru orice ar fi îngăduit Dumnezeu să se întâmple. Cu privire la grâne (din moment ce oamenii trebuie hrăniți și nu reprezintă un impozit direct pentru rezbel), doream să oferim la fel ca și conaționalii noștri, cât de mult am fi fost în stare.

      Ca răspuns pentru scrisoarea, plângerile și umilele noastre petiții (pe care le-am trimis de asemenea și altor domni moravi), domnul cardinal ne-a informat că mandatul era deja făcut public și că nu îl putea schimba fără consimțământul împăratului. Puteam vedea că înaintea noastră nu se afla altceva decât o dezastruoasă calamitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s