”Nu exista niciun pic de milă pentru nimeni.” Septembrie-octombrie 1621. Cronica fraților hutteriți (252)

   

       Pe 2 septembrie, generalul von Wallenstein a venit la Lundenburg cu călăreți și infanteriști pentru a apăra trecătoarea împotriva maghiarilor. A tăbărât între râul Thaya și piață și mulți oameni din sate, precum și unii din comunitățile noastre au trebuit să ajute la ridicarea baricadelor. Generalul ne-a ordonat să facem aceasta, amenințându-ne cu moartea prin spânzurare și distrugerea caselor. Astfel că în afară de livrarea proviziilor la tabără, trăiam și în groază; nimeni nu se afla în siguranță pe niciun drum. Luau turme întregi de animale din șeptel de pe pășuni și din sate.

       Pe 8 octombrie, în vinerea dinaintea zilei Dionisus, generalul Maximilian von Liechtenstein (menționat deasupra) a venit din insulele Schütt cu armata împărătească. Au înaintat cu opt tunuri și multe bagaje prin Lundenburg înspre Göding, Bisenz, Hradischul Unguresc și alte locuri împotriva armatelor lui Gabriel Bethlen și a marcgrafului de Jägerndorf. Acesta din urmă s-a urnit înspre nord pe cealaltă parte a râului Morava de-a lungul frontierei morave și a rechiziționat câteva locuri în vederea tăbărîrii.

       Armata împărătească a jefuit în totalitate săraca noastră comunitate de la Kostel. Fratele nostru Heine, care răspundea de unelte, a fost împușcat mortal și o soră bătrână a fost torturată cu atâta cruzime că a și murit în ziua următoare. Unele dintre case, cărora li se mai dăduse foc înainte, au fost arse din temelii. La Altenmarkt, casele se aflau sub protecția generalului, dar orice altceva din afara perimetrului lor s-a furat. La Rampersdorf au ucis soția prim-morarului și ea nu a fost găsită decât câteva zile mai târziu în apă.

       Pe 8 octombrie, comunitatea de la Kobelitz a fost jefuită și câteva surori au fost necinstite. Oștenii au rămas câteva zile și au găsit toate depozitele și cămările secrete. Au luat toți caii, boii și alte animale din șeptel. Zile întregi niciun frate nu a îndrăznit să se arate.

      Pe 9 octombrie au jefuit Schakwitzul și au luat opt cai. Au început să jefuiască Neumühlul în aceeași zi, dar lucrurile nu au degenerat mai mult.

      Pe 11 octombrie, cam trei sute de călăreți și muschetari au jefuit Damborschitzul și au împușcat un tânăr și un băiețel de trei sau patru ani. Câțiva oameni au fost răniți mortal. Băiețelul în maniera sa copilărească intenționa să își dea jos hăinuța și să i-o ofere cătanei pentru a nu-l răni, dar scursura tot la fel a făcut. Nu exista niciun pic de milă pentru nimeni.

      Pe 12 octombrie, acești oameni ticăloși au jefuit Kobelitzul din nou. Când prindeau un frate, îl ardeau și îl torturau. În curte l-au împușcat pe Klaus Prauer, un frate care a încercat să îi oprească. Au jefuit fără oprire pentru șapte zile.

      Pe 16 octombrie, valonii au jefuit din nou Schakwitzul, le-au furat vinul și au torturat un frate cu menghina de cap. Au despuiat o soră de toate hainele.

     Pe 19 octombrie, săracii oameni din Klein Niemtschitz au fost jefuiți de ultimii lor trei cai, precum și de doi boi.

      Pe 20 octombrie, ei s-au întors la Damborschitz, au pus mâna pe doi frați și l-au torturat pe unul dintre ei de trei ori, iar pe ceilalți de șapte ori, pentru a afla de bani și alte lucruri. Scărmănau pădurile după oameni și luau tot ceea ce doreau din case.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s