Obiecte și obiceiuri cu semnificație idolatră

Citiți înainte 1 Corinteni 8, 9 și 10 !

Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decât un singur Dumnezeu.” 1 Corinteni 8:4

Un idol este un obiect, noi care știm asta nu ne temem de obiecte și nu așteptăm nimic de la obiecte. Pentru noi care știm, ”… nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” v 6
Dar majoritatea oamenilor cred în obiecte sau în obiceiuri stă ascunsă o ”compoziție divină”. Crezând în valoarea divină a acestor obiecte sau obiceiuri, purtându-le sau/și practicându-le, în cugetul lor ei cred că ”pe-acolo” vine Dumnezeu”, prin acel obiect sau obicei. Și astfel ”cugetul lor, care este slab, este întinat.” v 7
Această întinare înseamnă subordonare față de satan,  rămânere sub puterea satanei, cugetul care crede în idoli este o putere, se va teme de acea putere și pentru acel om Cuvântul care proclamă Un singur Domn nu va însemna nimic.  Această îndepărtare de Cuvânt  este pierea sufletului, este moarte  ”cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!” v 10.
(Omul mânca din carnea jertfită idolilor și cu gândul că aduce o slujbă lui Dumnezeu, că banii care-i plătește ajung la templu și că astfel zeul o să-i fie favorabil.)
crucifix

Să înșir câteva obiecte despre care se crede că l-ar conține pe ”dumnezeu” sau că protejează.
1. Amulete
2. Crucifixuri
3. Icoane
4. Statui
5. Temple, (biserici)
6. Tatuaje, etc
7. Personajul clerical (popă, pastor) despre care de cele mai multe ori se crede că are puteri divine (ca un șaman)

Să înșir câteva obiceiuri (practici)  despre care se crede că prin ele se ”atinge” divinitatea sau că cel asupra căruia se face beneficiază cumva de ele:
1. Slujbele religioase
2. Sfeștania (sfințirea de case, de mașini, la fel dedicarea de biserici)
3. Cununia
4. Prohodul
5. Mersul la biserică (templu)
6. Oferirea de bani la biserică
7. Zeciuiala, etc.

În general, acestor obiecte sau practici le este diminuată semnificația idolatră de către cei ce cunosc Cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce cunosc Cuvântul știu că ”un idol este totuna cu nimic”  și nu vor crede că i-ar putea ajuta.
Dar.
Cei care nu cunosc Cuvântul cred în acele obiecte sau practici (obiceiuri).
Ei se tem de ele, cugetul lor le acordă valoare (putere) și astfel se așează sub autoritatea lor.
”E ceva acolo” va zice cel slab, nu se poate să nu fie sfântă biserica, sau crucea, sau…cartea.
(Am dat zeci, sute de biblii la șoferi de TIR și am descoperit după un timp că unii din ei purtau Biblia pe bord ca pe o amuletă, ca pe un obiect care să-i protejeze de accidente.)

Problema este ce faci tu!? 

Când alegi dacă să porți un obiect sau să te supui unei practici, la ce te gândești? La cine?
La tine sau la el? (La cel care te vede.)
La cugetul tău sau la cugetul celuilalt?
Neapărat, dacă ai dragoste de oameni și te gândești la mântuirea lor, vei avea în vedere cugetul lor, cântarul lor, ce crede el despre ce faci (porți) tu, nu la ce crezi tu. (”După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând NU folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.” v 30)

Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia.” 10:29
Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” v 24
dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor“, să nu mâncaţidin pricina cugetului…altuia.” v 28,29

Un lanț mic.
lant
Un lanț scurt este credința că într-un obiect sau într-un obicei stă ascunsă puterea divină.
Dar ori un lanț scurt sau subțire, ori unul gros sau lung, sau 100 de lanțuri, tot la fel îl țin pe om rob. Libertate este să nu ai nici un lanț, nici mic, nici subțire.
Ori o credință (încredere, temere) mică într-un idol mic, ori una puternică într-un idol mare tot la fel țin cugetul departe de Cuvântul divin, de Biblie., departe de singura și adevărata putere de mântuire care stă în asumarea și luarea crucii, în pocăință și lepădare de sine.

biblia

Iată cum gândește un om care crede în obiecte sau obiceiuri cu semnificație idolatră:
Nu-mi trebuie Biblia, dacă am crucifix, sau popă, sau mers la biserică, sau prooroci, (sau cine știe ce îndreptățire, fără cuvinte scrise și înțelese și fără pocăința la care Biblia te îndeamnă)?
Nu-mi trebuie să citesc eu Biblia, eu am un pastor plătit s-o facă. E destul atât.
Eu sunt protejat de Dumnezeu, am trăit anumite experiențe care mi-au arătat că Dumnezeu îmi este favorabil, mă mulțumesc cu asta.
-Mi s-a născut un copil, îl duc la binecuvântare sau la botez, îl duc ”în biserică”, îl duc ”înaintea Domnului”, îi fac ceva să aibă parte de ”dumnezeu”. Sigur trebuie să fac asta. Etc. etc.

Dacă nu ar face aceste lucruri mulți ar trăi cu teamă. Cum să nu-ți duci copilul la binecuvântare…sau la botez? Fiecare cu idolul cu care este obișnuit. Pentru că obișnuința ține cugetul în lanț:” Ci unii, fiind obișnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.” 8:7

Obișnuința se ”rupe” greu, aproape imposibil.
Oamenii au căpătat atașament față de obișnuință, față de idol.

Iar stăpânii peșterilor de tâlhari profită de acest atașament și minciuna continuă.
Oamenii pier prin asta, pentru că mântuirea care vine numai prin credință stă departe de ei, întrucât ei stau lipiți de idolii cu care sunt obișnuiți și de la care așteaptă mântuire (putere).

De aceea trebuie să ne ferim de obiecte și de obiceiuri cu semnificație idolatră.

Câteva exemple:

1. Mergi la o înmormântare ortodoxă. Cineva împarte lumânări care vor fi aprinse apoi de la unul la altul începând cu preotul.
lumanari
Ce faci?
Iei lumânare?
Iei ca ”să nu fi pricină de poticnire”?!
Cum să fi tu oaie neagră?

Te îndemn: să nu iei lumânare de dragul lui, de dragul mulțimii care te vede și cu o atitudine de milă față de încrederea lor oarbă în obiecte. Să nu ai o atitudine de sfidare sau de ”mai deștept”.
Dacă iei lumânare el înțelege că și tu te temi de ea cumva, un pic.
Unii care cred puternic în obiecte s-ar aștepta ca să te calce mașina că nu le respecți.
(Text bun de tratat frica asta: Judecători 6, de la 25 înainte.)

2. Ți se naște un copil.
Dacă ești ortodox trebuie să-l botezi, dacă ești pocăit, să-l duci la ”binecuvântare”.
binecuvantare
De multe ori, să-l țină ”pastorul” în brațe pe micuț.
Dar unde scrie aceste lucruri în Biblie?
Nicăieri.
Dar practica s-a înțepenit ca obicei, mascarada continuă, că ”nu-i rău!”, da ”ce vezi rău în asta?” (și cu siguranță o rugăciune în plus n-are cum să strice.)
Uite ce văd eu rău: un necredincios care crede în puterea popilor, în sfințenia bisericii și că prin ritualuri se pogoară puterea divină, privind banala binecuvântare va fi convins că ce vede el nu este o simplă rugăciune, ci un ritual de invocare oficiat de un personaj împuternicit într-un loc sfânt.
Lanțul idolatriei din mintea lui va rămâne astfel netăiat.

Reține, e important nu ce crezi tu, ci ce crede cel care te vede. 
De dragul lui să nu mai faci ritualuri, să fi grijuliu cu lucrurile despre care el crede că sunt sfinte (temple, popi, slujbe) și să le ocolești.
Nu că ar fi sfinte aceste lucruri, dar pentru că oamenii le socotesc așa, trebuie ca să te dai pildă că nu le prețuiești, pentru ai face și pe ei să le lepede.

3. Aplicație practică: locul de adunare

Creștinii după evanghelie sunt urmașii din România ai Mișcării Fraților, o ramură creștină în care credincioșii au subliniat și au urmărit cu stăruință  chiar practicarea acestor principii până la detalii.
(Nu mai putem vorbi la fel despre creștinii după evanghelie din România, care după anii 50, au fost înregimentați ca și cult, au fost ierarhizați și au fost puternic înfiltrați cu ”securiști ordinați” (ca toate cultele dealtfel) încât din principiile înaintașilor lor a rămas astăzi o umbră palidă. Dar pentru că soția mea se trage din această mișcare și un unchi de-al ei a făcut chiar închisoare în acei ani pentru fidelitatea față de aceste principii, pot să spun că vorbesc în cunoștință de cauză.)
De exemplu, frații au repudiat instituția clericală cu toate accesoriile ei: pastor, haine speciale, etc. Practica cununiei cununiei religioase au redus-o la o rugăciune simplă iar îmbrăcămintea mirilor se cerea să fie cea de fiecare zi, adică de exemplu la mireasă o rochie care să poată fi purtată și cu alte ocazii.
Principii bune pe care unii le numesc legi.
Cât despre locul de adunare? Să fie o casă simplă care să nu se deosebească de o casă normală, să nu fie un templu.
crestini
Imaginea de mai sus este cu casa de adunare a creștinilor după evanghelie din orașul meu. Numai a biserică nu seamănă, a fost construită prin anii 30 parcă. Cam la fel (cu variante) au fost aplicate aceste principii biblice la toți protestanții de primă generație, baptiști, penticostali, etc.
Astăzi, nici la unii aceste principii nu se mai respectă.
Am scris mult, dar a fost nevoie să explic unde și cum se pune pârghia gândului ca să răstorni înjghebăturile diavolului, a expertului în minciună și falsificare.
De cele mai multe ori vei fi tu însuți pus în situația de a te comporta altfel, de a fi ”oaie neagră”. Dar merită, pentru a trezi cugetele celor pe care-i iubești.
oaie neagra
De multe ori doar așa vei tulbura drojdiile idolatre pe care stau oamenii și vei dezlega lanțurile părute mici cu care satan îi ține legați: obiceiurile și obiectele religioase.
Am scris mult, dacă vrei o variantă audio de 27 de minute a acestui mesaj o ai aici.
Ce am scris este valabil doar dacă-i iubești pe oameni, dacă vrei să fie scăpați de lanțul care-i ține legați și dacă vrei să se alipească du Cuvântul care le poate mântui sufletele.
Dacă nu-i iubești și nu vrei să fie scăpați(mântuiți), nu le spune nimic, lasă-i să facă ritualurile în care cred și fă-le și tu aproape ca ei, ca să nu-și mai pună nici o întrebare, dar nu uita că pentru atitudinea asta te va chema Dumnezeu la judecată.

 

Anunțuri

3 Responses to Obiecte și obiceiuri cu semnificație idolatră

  1. Anonim spune:

    Am fost odata la o inmormantare ortodoxa. S-au impartit prosoape sau batiste, nu mai stiu. Am luat si eu ca sa nu fiu „pricina de poticnire”. Acuma am inteles ce sa fac in continuare. 🙂 Multumesc

    Apreciază

  2. Miron Costin spune:

    Lucrurile scrise, par să aiba o logica bună, ceea ce nu înțeleg eu este: de ce Domnul Isus nu a predicat/ cuvântat doar afară din cetate și Templu, și a ales să predice și în templu? De ce s-a plimbat pe sub pridvorul lui Solomon? De ce ucenicii erau nelipsiți de la Templu? și nu a fost nimeni sa le spună că ceea ce fac nu este corect? Până la urmă de ce Isus a fost dus la templu după obicei și a mai făcut multe altele după obicei? nu numai el dar și ucenicii. Oare de aceea că nu a dorit să fie o pricina de poticnire pentru ceilalți?

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Dragă Miron
    ai întrebat de ce Domnul Isus nu a socotit templul ca obiect idolatru.
    Poate o întrebare și mai radicală ar fi: de ce Apostolul Pavel l-a tăiat împrejur pe Timotei și nu l-a tăiat împrejur pe Tit. De ce a folosit două măsuri, am crede.
    Aceste lucruri țin de cunoașterea în amănunt a Planului lui Dumnezeu.
    Templul este în Planul lui Dumnezeu ca imagine, ca simbol al Adevăratului templu, a trupului Domnului Isus.
    Pentru iudei acea clădire a devenit o sursă de câștig, o peșteră de tâlhari.
    Între a presupune tranșant că orice clădire trebuie evitată sau că toate sunt de acceptat este o plajă largă de opțiuni, locul unde ar trebui să se oprească cursorul evaluărilor noastre fiind dat de analize mult mai fine ale motivațiilor, cauzelor, intențiilor celor ce locuiesc, construiesc sau exploatează acel loc.
    De exemplu, faptul că unii folosesc o clădire ca o simplă încăpere unde să se adune, evitând încărcătura magică care i-ar fi acordată de prezența unei turle, cruci, clopot sau vitralii hai că ar fi de acceptat.
    Dar dacă prezența acestor elemente este de dorit de către cei ce merg acolo și asemănarea cât mai mult cu templele idolatre pare un lucru țintit, atunci am motive să mă îndoiesc nu de biata și nevinovata clădire, ci de direcția spre care sunt aplecate bietele și vinovatele inimi ale celor ce-o întrețin, inimi nevindecate de omeneasca și vechea aplecare spre idolatrie a noastră și a tuturor strămoșilor noștri.
    Ei, tocmai pentru deslușirea acestor complicate ițe am scris eu lunga mea postare pe care trebuia s-o citești după ce citești 1 Corinteni 8, 9 și 10.
    Nu ți-am lăsat comentariul dintr-un motiv fix.
    Sper că răspunsul meu a fost scopul tău, nu afișarea comentariului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s