Războiul de treizeci de ani. Cronica fraților hutteriți (234)

Răbzoiul de treizeci de ani

1618-1622: Tulburări în Moravia

Tot în acel an 1618, tulburări și revolte sălbatice s-au pornit în regatul Boemiei, transformându-se în îngrozitorul război și vărsarea de sânge dintre împăratul romano-catolic și Stările luterane din Boemia.1 Din cauza aceasta, de ziua sf. Ioan Botezătorul [24 iunie], Dieta regională de la Olmütz a decis să recruteze 5000 de oameni – cavalerie și infanterie – pentru apărarea Moraviei. Decizia a fost îndeplinită imediat. Ca și consecință, pe deasupra grelei taxe anuale de o sută de guldeni pe fiecare comunitate, un impozit de cincizeci de guldeni a fost adăugat pe fiecare casă. Astfel că în acest an o sumă de 150 de guldeni era ridicată din fiecare comunitate din Moravia, mică sau mare, în ciuda faptului că multe dintre ele nu se puteau întreține singure. Dar nu s-a oprit nici măcar la ceea ce Dieta impusese: în multe locuri animale din șeptel, grâne, vin și alte bunuri au fost luate în loc de impozite la o estimare mult mai mică decât prețul cu care vindeam noi. Colac peste pupăză, câteva comunități au trebuit să țină soldați pentru multe săptămâni în vară sau iarnă. În marșurile lor înainte sau înapoi, soldații deseori invadau comunitățile noastre și trebuiau să le oferim mâncare, băutură și furaje – cât de mult pofteau. Când erau încartiruiți în alte locuri, tot trebuia să le furnizăm provizii și furaje. Prin consumul lor mare, provizia noastră de mâncare a fost micșorată foarte tare.

1619

În anul 1619 tot aveam speranța și dorința arzătoare ca războiul dintre Împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germanică Matia și protestanții boemi se va sfârși, nu doar pentru a salva comunitatea-biserică și întreaga țară de la și mai multă vătămare, dar și să se ușureze împovărătoarele impozite (pe care deja le-am pomenit) care ne-au fost impuse în anul 1618. Pe 20 martie 1619, totuși, împăratul Matia I a murit și regele Ferdinand a continuat războiul boem care începuse sub împăratul Matia.2 Prin generalii săi contele Buquoy3 și Contele Dampierre4 (care slujise și sub împăratul anterior), a acționat cu o brutalitate nemaivăzută înainte în Boemia. Prin urmare, nu s-a ajuns la nici un fel de reconciliere – războiul a continuat tot mai intens și răspândit – și Stările boeme încercau să îi facă pe moravieni să le țină partea lor (în timp ce regele credea că Moravia se află de partea lui).

În consecință, contele Heinrich Matia von Thurn, locotenent general al Coroanei boeme, a mărșăluit în Moravia la începutul primăverii cu multă cavalerie și infanterie. A reușit – nu fără opoziție – să convingă Stările morave să susțină Boemia ca și aliați. Majoritatea acestui sprijin venea din partea domnilor necatolici. Domnilor catolici, care dețineau puterea în Moravia pe atunci, li s-a luat poziția și majoritatea celor mai importanți au fost întemnițați. Exact ca și în Boemia pe vremea aceea, directori sau guvernatori provinciali au fost aleși din cele trei Stări5 rămase (după ce cea de-a treia stare, prelații, a fost înlăturată) și în decurs de trei zile i-au expulzat pe vecie pe iezuiți din Moravia. Toate acestea au făcut să crească ura neîmpăcată a regelui Ferdinand pentru această țară.

Acum contele von Thurn (menționat deasupra), care mărșăluise din Moravia la Viena în Austria cu trupele sale boeme și un număr important din forțele morave, a trebuit să părăsească Viena și să se întoarcă în Boemia deoarece dușmanii vandalizau țara. Cum Moravia era acum fără de soldați, regele Ferdinand a trimis câteva mii de soldați sub generalul Dampierre pentru a forța Moravia să se supună conducerii sale iarăși.6 Aceia care dezertaseră de la el și care tot refuzau să se întoarcă și să implore clemența sa vor fi pedepsiți cu sabia și pământurile și proprietățile lor vor fi arse din temelii.

Această îngrozitoare și neîndurătoare pedeapsă – fără îndoială prin decret sfânt pentru disciplinarea poporului lui Dumnezeu – a căzut cu foarte mare greutate pe bisericile-comunități ale Domnului, deși erau nevinovate de tot ceea ce se petrecea. Au suferit pagube inestimabile și mare mâhnire, necazuri și neliniște în urma jafurilor, uciderilor și a incendiilor provocate de soldații lui Dampierre și chiar și mai mult din partea ticăloșilor maghiari. Unii dintre aceștia au fost trimiși de către domnii catolici din Ungaria pentru a-l ajuta pe regele Ferdinand și alții pe care regele Ferdinand însuși i-a angajat din castelele de frontieră. Nu existase asemenea suferință în Rebeliunea Maghiară de mai dinainte din 1605 (în afară de suferința acelora duși în sclavie mahomedană).

1 Revolta boemă din mai 1618, care a evoluat în Războiul de treizeci de ani.

Contele Heinrich Matia von Thurn (1567-1640), un lider important al Stărilor protestante, a avut câștig de cauză în forțarea acestuia a împăratului Rudolf al II-lea în 1609 să promulge Scrisoarea Maiestății garantând libertate religioasă în Boemia. În mai 1618, contele von Thurn a stabilit o întrunire a Stărilor protestante la Universitatea din Praga pentru a discuta amenințările la acea libertate: două biserici protestante fuseseră distruse, la Braunau (lângă frontiera cu Silezia) și la Klostergrab (Hrob) lângă Teplitz (lângă frontiera cu Saxonia). Plângerile făcute împăratului Matia au fost văzute ca și rebeliune. Întrunirile s-au sfârșit pe 23 mai cu celebra Defenestrare din Praga, când von Thurn însuși a aruncat doi consilieri catolici, Iaroslav de Martinitz și William de Slavata, și pe secretarul lor Fabricius, de la o fereastră a Hdraschinului în șanț. Acest act de violență marchează începutul războiului de treizeci de ani. Sub conducerea contelui Matia von Thurn, protestanții boemi (de departe majoritari în țară) și-au impus propriul lor consiliu și au numit treizeci de directori.

Pentru detalii referitoare la războiul de treizeci de ani, descris și el în cronică, vezi Theatrum Europaeum, I-VI (1635-1652); Polisensky, Thirty Years War, 98-132; J. V. Polisensky și Frederick Snider, War and Society in Europe, 1618-1620 (Cambridge, 1978), 36-65; J.P. Cooper, ed., The New Cambridge Modern History, IV: The Decline of Spain and the Thirty Years War, 1609-48/59 (Cambridge, 1970), 306-357.

2 Arhiducele Ferdinand de Styria (rege al Boemie, 1617; al Ungariei, 1618) a fost ales Împărat al Sfântului Imperiu de Națiune Germanică (sub numele de Ferdinand al II-lea) la Frankfurt am Main pe 28 august 1619. Intoleranța sa este caracterizată prin cuvintele atribuite lui: „Prefer o sălbăticie decât o țară plină de eretici.”

3 Charles Bonaventure de Longueval, Baron de Vaux, Comte de Buquoy, născut în 1571 în Arras, Franța. În 1618 a devenit comandant suprem al trupelor imperiale din Boemia și a jucat un rol de frunte în Bătălia de la Muntele Alb (Praga, 8 noiembrie, 1620). În 1621 l-a înfrânt pe Gabriel Bethlen în Ungaria; a fost răpus pe 10 iulie, 1621, în asediul Neuhäuselului (Nové Zámky), Ungaria.

4 Henri Duval, Conte Dampierre (1580-1620), general austriac; când s-a pornit Revolta Boemă în 1618 a condus o oaste împărătească în Boemia; a venit în ajutorul împăratului Ferdinand al II-lea, care era presat de către Stările protestante în Viena; a avansat în Moravia și Ungaria cu 10.000 de oameni împotriva lui Gabriel Bethlen; a fost răpus pe 8 octombrie 1620, în asediul castelului fortificat din Bratislava; vezi Allgemeine Deutsche Biographie, IV, 719-720.

5 Despre Stările boeme și rolul lor în Revolta boemă și Războiul de treizeci de ani, vezi Kann, Habsburg Empire, 125-129; Polisensky, Thirty Years War, 98-132; Polisensky și Snider, War and Society; ”Estates, general,” Encyclopaedia Britannica, vol. 3, 850d.

6 Vezi relatarea lui Friedrich von Schiller despre această expediție în a sa Geschichte des Dreißigjährigen Krieges:” Și acum împăratul, de asemenea, a început să arate o activitate mai intensă: Buquoy și Dampierre au intrat în Boemia cu două armate și și-au început brutala dezlănțuire. . . . Cu fiecare nouă înaintare opoziția creștea. Excesele trupelor lor (majoritatea maghiari și valoni) au provocat dezertarea aliaților lor și disperarea dușmanilor lor.” De asemenea vezi Beck, 373-380.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s