”Deși Jost Wilhelm nu a putut primi botezul apei după care tânjise, a primit botezul sângelui, aceasta fiind dorința sa.” Cronica fraților hutteriți (232)

Când a ajuns la locul de execuție, i-a spus călăului să își încheie treaba. Călăul a spus că încă nu era pregătit. Fratele Jost Wilhelm a răspuns, „Dar eu sunt pregătit” și i-a mulțumit lui Dumnezeu din nou din adâncul inimii sale că sfârșitul său se afla atât de aproape.

Când a venit momentul să îngenunchieze și să își întâlnească moartea, el s-a uitat cu zâmbetul pe buze la unul dintre prietenii săi care stăteau aproape de el, astfel transmițându-i curajul său plin de bucurie, credință temeinică și încredere în Dumnezeu.

Preotul din Au de la pădurea Bregenzer (care l-a întemnițat pe fratele Jost Wilhelm și care era responsabil de moartea sa) se afla la execuție. Întorcându-se acasă s-a îmbolnăvit și a murit după zece zile. Aceasta, mulți oameni credeau, reprezenta pedeapsa lui Dumnezeu pentru moartea unui bărbat credincios și inocent. Popa a murit în păcatele sale.

Alt preot din parohia Egg, unde fratele Jost Wilhelm a fost executat, deseori l-a vizitat în închisoare. El a aflat atât de multe despre credința lui Jost și a fost atât de convins în inima sa de aceasta că nu numai a fost împotriva execuției, dar după ce a fost executat el a dorit ca acesta să fie îngropat în curtea bisericii sale. A spus că niciun alt om nu fusese la fel de credincios ca și Jost. Preotul a fost mâhnit de moartea bărbatului nevinovat.

După execuție, un membru important din consiliu care fusese unul dintre aceia care l-au condamnat la moarte pe Jost a spus că nimeni nu ar trebui să îl plângă pe Jost Wilhelm, pentru că se afla în ceruri la fel de sigur cum însuși Domnul Isus Hristos se afla acolo.

Fratele Jost Wilhelm nu văzuse niciodată comunitatea-biserică a Domnului cu proprii săi ochi. Doar auzise de ea – acest Ierusalim spiritual și adevărată biserică a lui Hristos – prin cei care o văzuseră. Și totuși prin harul lui Dumnezeu, el a fost umplut cu o credință și încredere de sine de neclintit și a luptat să câștige binecuvântatul sfârșit: botezul sângelui și coroana martirului a credincioșilor mărturisitori ai lui Isus. Și Isus Hristos însuși, Regele ceresc, îl va încorona cu această coroană glorioasă pe muntele Zion. Îi va așeza frunze de lauri în mână, semnul victoriei și îl va primi în împărăția cerească a Tatălui, pregătită pentru credincioși de la începutul lumii.

Dar aceia care varsă sânge nevinovat vor fi pedepsiți de către Hristos cu îngrozitoarea sa mânie și răzbunare. Ei vor fi aruncați în groapa arzând cu foc și pucioasă, unde conștiințele lor chinuite nu vor muri și focul niciodată nu va fi domolit.

Deși Jost Wilhelm nu a putut primi botezul apei după care tânjise, a primit botezul sângelui, aceasta fiind dorința sa. Prin urmare, el este unit cu comunitatea poporului ales al lui Dumnezeu, acceptat în descendența tuturor sfinților, patriarhilor, împăraților și profeților și scris în cartea vieții veșnice.

Preamărețul Dumnezeu din ceruri, puternic și care întotdeauna reușește, să fie lăudat în toată veșnicia pentru ajutorul său credincios, pentru că prin Jost o mărturie puternică pentru adevărul sfânt a fost oferită – o alinare pentru cei temători de Dumnezeu și o mai mare condamnare pentru nelegiuiți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s