Torturarea și condamnarea fratelui Jost Wilhelm. Cronica fraților hutteriți (231)

1618

Pe 6 februarie 1618, fratele Darius Heyn,1 un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Schadowitz.

De duminica Oculi pe 18 martie, patru frați au fost aleși și numiți la Neumühl în slujba Evangheliei. Aceștia erau Bärtel Kengel, un șelar; Georg, un tăbăcar; Thoman Wilhelm din Bergenz și Hans Lang, un dogar.

Pe 24 mai Jost Wilhelm, un bărbat influent și cu frică de Dumnezeu a fost condamnat la moarte și executat cu sabia la Au în pădurea Bregenzer din pricina zelului și a adevăratei credințe creștine. Deoarece a refuzat să se abată de la credința aceasta pe care Dumnezeu i-a oferit-o, a fost întemnițat cu cruzime pentru aproape un an și la fel și soția sa, care era de asemenea credincioasă și dorea să se alăture comunității.

În timpul acela, preoții ticăloși și prorocii mincinoși au încercat în multe căi să abată prizonierii de la intenția lor bună în a urma calea îngustă a vieții. Ei îi vroiau înapoi pe largul drum înspre iad, pe care întreaga lume îl urmează.

Când nu au putut să obțină nimic în ciuda tuturor eforturilor și a insistenței, și l-au chemat pe marele lor preot, călăul, pentru a-i ajuta. El l-a întins pe Jost Wilhelm cu brutalitate de două ori, odată lăsându-l întins pentru o oră. După ce l-au dat jos l-au pus cu brutalitate în niște cătușe de lemn în închisoare și nu au venit până în ziua următoare.

I-au smuls și betegit membrele sale atât de rău că nu mai putea să-și ducă mâna la gură. Ei vroiau să știe cine altcineva în Bregenz avea aceeași credință și convingere, dar a refuzat să ofere vreo informație.

A îndurat din propria dorință agonia torturii, spunând că Hristos Domnul a suferit mult mai mult de dragul omenirii.

Pe când vroiau să îl întindă pe pat, el și-a avertizat torționarii că ar trebui să arate aceeași milă pe care doreau să o arate Dumnezeu Tatăl ceresc în Ziua Judecății. El de asemenea spunea că credea că dacă Domnul Isus ar fi să vină din nou pe Pământ în aceeași formă ca înainte, ei (care pretindeau a fi creștini)) l-ar trata mai rău decât o făcuseră evreii.

I-a muștruluit pe popi atât de sever despre rușinoasele și ticăloasele lor vieți – înșelăciunea, preacurvia și idolatria lor – că cu toții au plecat și nu mai vroiau să vorbească iar cu el.

Jost le-a spus în mod deschis că dacă l-ar fi eliberat, el ar fi mărturisit cu mai mult zel ca niciodată împotriva învățăturilor false și a depravării lor și va depune mărturie publică pentru adevărul sfânt.

Chiar în moment ce el era condamnat la moarte și bățul i se rupea deasupra capului, toate acestea din pricina dușmăniei și a invidiei străvechiului șarpe, o înfricoșătoare furtună cu grindină s-a pornit și mulți oameni au crezut că ultima zi venise. Aproape toți oamenii care erau de față au plâns că acest om nevinovat și cu frică de Dumnezeu va muri.

Acest viteaz creștin și adevărat luptător pentru Dumnezeu a rămas de neclintit. A spus că era bucuros să sufere de dragul lui Hristos și să poarte crucea cu răbdare. Le-a spus oamenilor că ar trebui și ei să fie pregătiți să moară la fel. L-a lăudat pe Dumnezeu din toată inima sa că putea să își dea viața pentru adevărul sfânt și să moară de moartea unui om drept.

1 În 1604 Darius Heyn, împreună cu Iosif Hauser, au încercat și nu au reușit să obțină permisiune de la consiliul orășenesc din Elbing pentru a porni o comunitate obștească în Elbing, în Prusia de est; vezi deasupra(!), p.561 n.2.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s