Îi place lui Dumnezeu când copiii Lui suferă?

Da, doar atunci când ei suferă pe nedrept, atunci când suferă pentru că au făcut ce este bine.

Dar dacă suferiţi cu răbdare, cînd aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” 1 Petru 2:20

Și doar dacă suferă cu răbdare.
De ce este plăcută Lui Dumnezeu suferința copiilor Lui?
În primul rând trebuie arătat că există o suferință după voia lui Dumnezeu.

ann-ekende-vlasteran-burned-alive-in-1571-for-the-heresy-of-anabaptism-d98rr6
(În gravură: arderea pe rug a lui Ann Ekende la 1571)

Să explic aici:
Suferința pe nedrept vine de la cei nedrepți, de la cei ce răsplătesc rău pentru bine și ocară pentru binecuvântare.
O astfel de ”suferință” suferă și Dumnezeu de la oamenii din lumea aceasta, de la noi, de la creaturile Lui.
Și El face bine, dă ploi din cer și timpuri roditoare, umple inimile tuturor oamenilor cu bucurie prin binecuvântările creației, prin hrana, fericirea și bucuriile pe care oamenii le gustă mai ales în tinerețe.
Drept răsplată, El primește în loc de mulțumiri blesteme, înjurături și insulte.
Este o ”suferință” pe nedrept.
Este suferința tatălui căruia un fiu îi zice: merg la lucru, dar nu merge, alt fiu îl repezește: ”nu merg”, dar la urmă merge.
Un tată neînțeles și neascultat, un tată ignorat, un tată crezut mort.

Comportându-ne ca El, suferind pe nedrept, fiind disprețuiți și alungați, iată, împărtășim într-un fel suferințele Lui, năzuințele Lui.
Iar dacă ajungem în mod voit în această stare, dacă ne luăm crucea, nu dacă ne-o impune cineva, dacă ne bucurăm în suferințe, nu doar dacă așteptăm să treacă, atunci avem cu adevărat în noi înțelese și asumate năzuințele Lui.

Pentru această asumare conștientă a suferinței Tatăl se bucură.

A fi creștin înseamnă a suferi, a-ți purta crucea cu bucurie.

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” 2 Corinteni 12:10

Poetul a spus-o mai ușor de ținut minte:

”Suferinţã…
crin din care Domnul şi-a-mpletit cununa
mulţi te plâng când mergi la dânşii,
eu te cânt întotdeauna
cãci în leagãnul tãu dulce
când m-a pus întâi durerea
am vãzut la cãpãtâiu-mi,
veghetoare, mângâierea.

Suferinţã, sorã scumpã
ce mã porţi de-atunci cu tine
câte bucurii în suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai învãţat, ca umbre
şi-amãgire şi ispitã –
sã le vãd pe toate câte vine lumea sã-mi promitã.

Şi sã aflu ce comoarã e primirea slavei sfinte
şi cunoaşterea iertãrii
şi iubirea ei fierbinte
şi-a încrederii odihnã şi-alinarea cea plãcutã
care-o lasã Mâna dulce peste lacrima tãcutã.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zãri necunoscute mie
gura, tu mi-ai pus sã cânte
mâna, tu mi-ai pus sã scrie
şi-n iubirea armoniei salbe şi cununi s-adune
fericit cu ele Chipul Domnului sã-L încunune.

Suferinţã, suferinţã
astãzi când spre ceru-albastru
pe-a recunoştinţei aripi
zboarã gândul meu sihastru
eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinţã
sã mã facã sã-ţi ştiu preţul
şi frumseţea, –
Suferinţã!…”

Prin judecata de la sfârșit, prin înviere și prin răsplătire,Dumnezeu va compensa cu prisosință  toate clipele de suferință pe care copiii Lui cu bucurie și conștiență și le-au asumat,. să fim siguri de această justiție a Lui.
Să ne purtăm porția de asuprire și de apăsare cu demnitatea celui ce poartă Numele viitorului rege, starea de fiu a Celui ce îl va face moștenitor al tuturor lucrurilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s