Anul 1617. Mutarea din Wostitz, cruzimea contelui Veint Heinrich von Thurn. Cronica fraților hutteriți (228)

Contele i-a trimis pe următorii frați la vardistul de la Wostitz: administratorul și ajutorul său; persoana care repartiza la munci din pricina viei; și pe cămărar, deoarece a refuzat să accepte vinul. Apoi i-a întemnițat în castel și i-a amenințat că îi va ține un an întreg.

Acum că cei patru frați care fuseseră responsabili de comunitatea din Wostitz se aflau în închisoare și nu exista vreo speranță că se va mai domoli contele, încă o întrunire s-a ținut la Pribitz de marțea de Paști pe 28 aprilie. Contesa a fost auzită spunând că soțul ei ne putea alunga de pe toate proprietățile sale în decurs de o oră și contesa însăși a amenințat că ne va trimite în iad. Bătrânii și alți frați s-au sfătuit în frică de Dumnezeu și au decis în unanimitate să mute foarte rapid copiii chiar în acea noapte, precum și majoritatea oamenilor noștri, bunurile și lucrurile noastre. Atunci am fi salvat măcar câteva ceva. Odată ce contele era informat de mutare, el probabil că și-ar fi îndeplinit amenințarea de a refuza să ne lase să ne luăm lucrurile. Nu ne puteam aștepta la nimic bun de la contele de Wostitz.

Mutarea din Wostitz s-a petrecut chiar în acea noapte de marți. Niciun efort n-a fost cruțat pentru a aduce majoritatea oamenilor, bunurilor și a animalelor în liniște la Pribitz și Pohrlitz.

Fratele Sebastian Dietrich și alți bătrâni, totuși, au decis ca toți frații cu responsabilități speciale să rămână în spate, incluzându-i pe aceia responsabili cu secțiunea de lucru (patruzeci și șase de frați și surori în total, nenumărându-i pe cei patru ținuți în închisoare). Nu aveam nicio intenție de a renunța la cămin, fermă, bunuri și toată amara muncă grea și sudoare a oamenilor noștri credincioși fără să protestăm.

Intenția noastră era de a-l anunța pe conte de mutarea noastră. Doream să îl rugăm să ne permită să ne vindem lucrurile noastre, să colectăm profitul (în concordanță cu contracul nostru pentru Wostitz) și să ne lase să plecăm în pace, din moment ce ne plăcea prea puțin.

Dar contele nu ne-a oferit nicio șansă. Chiar în următoarea zi, miercuri aprilie 29, el și contesa au venit la comunitatea noastră din Wostitz și au poruncit ca cei patruzeci și șase de frați și surori să plece imediat. A amenințat că îi va biciui dacă nu vor evacua imediat. Nu permitea nici măcar ca doi oameni bolnavi să rămână în casă pe noapte, cu oricâtă umilință am fi implorat. A insistat să fie luați chiar înaintea ochilor săi.

Chiar în acel ceas a sigilat toate camerele din comunitate. Sfidând orice fel de justiție, a intrat în stăpânirea caselor noastre, clădiri pentru fermă și toate bunurile mobile, câmpurile deja semănate, grădini, vii și pajiști, valorând în total șaisprezece mii de guldeni (la estimarea cea mai scăzută), nepomenind nimic de cei cinci sute pe care îi datora alor noștri pentru muncă și servicii prestate cu credincioșie.

La poruncile contelui, cele 350 de oi tinere și bătrâne aparținând fraților de la Wostitz au fost luate cu forța de la ferma din Pohrlitz de pe proprietățile domnului Adam de Waldstein, administrator-șef al Boemiei.

Oamenii noștri din Dannowitz și Weisstätten au auzit cum îi trata contele pe frații și surorile de la Wostitz și că amenința că îi va trata în același fel. Astfel că au decis (fără sfatul bătrânilor) să își mute o parte din bunuri.

Când contele a auzit despre aceasta, a ordonat ca toate animalele din șeptel ale fraților din Wisstätten să fie măcelărite, incluzându-i pe cei doi porci îngrășați ai lor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s