Anul 1617. Noi necazuri. Cronica fraților hutteriți (227)

1617

Pe 3 ianuarie 1617, contele Veint Heinrich von Thurn la Wostitz a livrat doisprezece butoaie de vin la comunitatea noastră din Wostitz împotriva dorințelor fraților noștri. Contele le datora fraților aflați în slujba sa la Wostitz și dulgherilor din Schakwitz cinici sute de guldeni moravi pe anul trecut, 1616. Scopul vinului era să ne plătească datoria, dar acesta era inferior, vechi de nouă ani și care de abea valora douăzeci de guldeni butoiul pe atunci, în timp ce el estima că acesta valora patruzeci și cinci de guldeni.

Din moment ce frații nu puteau accepta vinul, deoarece din dușmănie contele dedusese cinzeci de guldeni, butoaiele au rămas în curte unde fuseseră aduse.

Frații s-au plâns, protestând că nu puteau să îl accepte. În sărăcia lor disperată, de abea puteau să își furnizeze îndeajuns de multă mâncare pentru ei înșiși. I-au rugat să nu le ceară aceasta din moment ce ar fi rezultat în ruină materială și lipsă a mâncării.

Trei zile mai târziu, pe 6 ianuarie, contele și oamenii săi, înarmați cu ciomege și-au forțat intrarea în comunitate și au pus gărzi la fiecare ușă, pentru ca nimeni să nu intre sau să iasă.

Apoi tuna prin case ca un descreierat și i-a dat una cămărarului cu o bâta grea. A amenințat că va arde din temelii locul dacă nu acceptam vinul. Unii dintre frați au cedat și au luat cele douăsprezece butoaie de vin scump, dar de slabă calitate în pivniță, deși bătrânii interziseseră tuturor să se atingă de el. Au trebuit să dea socoteală frăției pentru această acțiune.

În aceeași zi, contele a scris bătrânilor de la Pribitz, printre alte lucruri, că nu aveau să-i facă lui nici cea mai mică plângere despre vin. Dacă o făceau, nici măcar un frate nu va rămâne pe vreo proprietate de-a lui, mai ales la Dannowitz.

Înainte de aceasta, ne plânsesem cu privire la refuzul său să onoreze înțelegerea stabilită de tatăl său și poporul nostru la Weisstätten.

Le-a scris fraților de la Pribitz o scrisoare oribilă și abuzivă poruncindu-le tuturor fraților să părăsească proprietatea sa în decurs de o zi, luând nimic mai mult decât ceea ce aveau pe ei.

Mai mult, contele încercase să îi silească pe frații de la Wostitz să lucreze peste puterile lor în îngrijirea viei sale (de lângă castel), deși l-au anunțat din timp cu privire la îndatoririle lor în concordanță cu cutuma locală. El ignorase faptul că frații nu mai puteau să își lucreze propria lor vie și i-a împovărat cu muncă grea în plus, nedându-le nici mâncare și nici furaje. De exemplu, fraților li s-a permis odată să ducă trei căruțe greu încărcate la Viena. Vremea a fost atât de rea că le-a luat câteva zile și i-a costat cinzeci de guldeni. Administratorul nu avea banii necesari și a trebuit să îi împrumute pentru a îndeplini cererile exagerate ale contelui.

Din pricina acestor motive ne-am dat seama că pe termen lung ne va fi imposibil să trăim pe pământul contelui. Chiar și cele mai urgente rugăminte și plângeri nu au avut vreun efect.

În ianuarie, prin urmare, toți frații s-au sfătuit înaintea Domnului Dumnezeu și au decis să reducă mărimea celor trei comunități de pe pământul contelui – Wostitz, Dannowitz și Weisstätten. (Locul din Weisstätten fusese închiriat de la tatăl Domniei Sale, contele Ieronim, pentru o chirie anuală). Dacă nu se va vedea o îmbunătățire din partea contelui, ci doar o continuare a violenței și nedreptății, o mișcare ar fi fost posibilă mult mai facil cu comunități mai mici.

Pentru a îndeplini decizia, totuși, era nevoie de timp. Astfel că frați au fost trimiși la conte să vorbească despre vinul menționat mai sus, via și toate celelalte plângeri ale noastre.

Drept răspuns, contele a spus că era pregătit să coboare prețul celor doisprezece butoaie de vin vechi la treizeci și șase de guldeni fiecare. El nu va coborî mai mult de atât, deși vin nou foarte bun costa treizeci de guldeni butoiul. A refuzat să cedeze cererilor lor privitoare la via de lângă castel. Spunea că trebuie să fie lucrată – ei dăduseră notificarea prea târziu. Nu era cazul defel; îi aduseră la cunoștință de dinainte cu trei luni întregi. Frații nu puteau să cadă de acord cu contele referitor la vin și vie deoarece ar fi stabilit un precedent negativ și în afară de aceasta, frații de la Wostitz pur și simplu nu și-o puteau permite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s