Cazul Georg Riedel, 3. Cronica fraților hutteriți, (223)

După toate acestea, în 1612, când Georg Riedel era deja administrator la Polehraditz, unii oameni în Moravia au fost arestați pentru că au falsificat bani. Apoi, călăul de la Brünn și soția sa, care îi cunoștea pe unii dintre frați, i-a avertizat să aibă grijă să nu intre în belele; de asemenea, existau oameni printre noi care încercau să facă aur și argint, ceea ce era considerat la fel de rău ca falsificarea. În special, l-au numit pe Georg Riedel din Polehraditz, care înainte a fost bătrân la Niemtschitz, spunând că el le-a cerut ceva ce ei nu le-ar fi dat la nimeni altcineva.

Așa cum era de datoria sa, cât de curând a auzit de aceasta, fratele Sebastian Dietrich l-a chemat pe Riedel de la Polehraditz înaintea tuturor bătrânilor care se întruneau la Neumühl. L-a întrebat într-o manieră umilă și plină de bunătate cât de multe știa din ceea ce călăul și soția sa le raportase despre el și cât de vinovat era de acestea.

Riedel a explodat în fața tuturor bătrânilor, tunând cu răutate, „Asta-i o minciună! De ce ascultați de ea?” și alte cuvinte furioase.

Fratele Sebastian i-a spus cu umilință și dragoste să nu vorbească așa – ei doar întrebau, nu îl acuzau și ar fi fost fericiți să audă că era nevinovat. Riedel sfidător i-a răspuns fratelui Sebastian, „Ai grijă să nu te enervezi mai tare decât mine.” Orice ar fi spus, îi contrazicea într-o manieră rebelă.

Cât de mult bătrânii l-ar fi rugat și mustrat, el nu era în stare să își auto-inducă umilința. El încă era furios și impertinent, întrerupând și contrazicând aproape pe fiecare frate. Mai pe scurt, nu accepta vreun sfat.

Într-un final, a fost adus înaintea întregii frății deoarece îi nesocotise nu pe doi, trei, ci pe toți bătrânii. Chiar s-a revoltat împotriva frăției prin cuvinte arogante și a refuzat să asculte. Prin urmare, ca un om pus pe ceartă și răutăcios, a fost exclus și separat de biserică pe 16 iulie, în concordanță cu învățăturile lui Hristos.

De câteva ori a spus într-un mod arogant frăției, „Sunt mai credincios decât voi toți la un loc. Vreți să-mi scoateți așchia din ochi, dar voi aveți o bârnă în ai voștri. Nu sunteți cu un gram mai buni ca mine. Toți care mă exclud se exclud pe ei înșiși și sunt excluși de Dumnezeu.”

Fratelui Sebastian, el care a indicat cum Dumnezeu a lăsat pe acest om să cadă în îngrozitoare orbire, i-a spus, „Tu ești orbul.” A vorbit înaintea frăției atât de sfidător și neobrăzat față de bătrâni și alți frați că orice persoană cu frică de Dumnezeu ar fi fost oripilată. Mulți frați de abia se puteau stăpâni de la a se repezi la el să îl dea pe ușă afară. Într-un sfârșit, a trebuit să fie dus afară deoarece a continuat să ponigrească și să blasfemieze.

În orbirea și încăpățânarea sa, a mers la Polehraditz în ziua următoare de după excluderea sa, dorind să își exercite funcția de administrator în continuare. Cum acest lucru nu era permis, și-a luat o mască falsă de căință. În următoarea duminică a intrat neanunțat și fără să i se permită în întrunirea de la Neumühl. Pentru cineva care înainte le predicase oamenilor, acesta era alt semn de mare orbire.

Deoarece și-a început căința în maniera greșită și nu prin Dumnezeu, gândindu-se că va putea să își forțeze revenirea prin viclenie, Domnul i s-a opus, nearătându-i sfântă înțelegere și harul căinței.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s