Cazul Georg Riedel, 2. Cronica fraților hutteriți (222)

Ceva timp mai târziu, înspre sfârșitul lui 1611, din nou a fost dezbinare cu Riedel. S-a dezvăluit că la mutarea sa la Kostel el luase cu el anumite cărți confidențiale (rămase de la iubiții noștri înaintași și privite ca mari comori), pe care fratele Klaus Braidl le ținuse într-un loc sigur din comunitatea de la Niemtschitz.

Riedel a fost interesat de aceste cărți într-un sens greșit și nesănătos, folosindu-le într-o manieră înșelătoare și neadevărată.

În aceasta și în alte chestiuni, Riedel avea prea puțină frică de Dumnezeu și disprețuia sfatul oferit cu dragoste al bătrânilor. El a provocat mare mâhnire câtorva frați bătrâni și cu frică de Dumnezeu care slujiseră biserica pentru mulți ani. Îi batjocorea și disprețuia în inima sa. Prin urmare, Domnul a lăsat ca el să se scufunde din ce în ce mai adânc în nebunie și l-a privat de ardoarea adevărată în atacarea răului. În final, nu a mai putut să țină cont de adevăr în luarea hotărârilor.

La Tscheikowitz, de exemplu, Riedel a făcut ceva foarte prostesc. Un bărbat care fusese necredincios și-a îndepărtat de la el oricât bun simț și prezență de spirit îi mai rămase. El înjurase și ponegrise bătrânii și întreaga biserică ca orice soldat ticălos, plecase din comunitate din proprie inițiativă și trăia în afară, în Tscheikowitz (în sat). Riedel a trimis după acest bărbat, dar nu a putut veni în acea seară deoarece era prea băut.

Când acest bărbat a sosit în următoarea dimineață, Riedel a adunat frăția referitor la persoana acestuia. Majoritatea fraților au indicat că oricine ponigrea într-o asemenea manieră îngrozitoare (și nu pentru prima oară) ar trebui să rămână în afara comunității, așa cum bărbatul alesese să facă din proprie inițiativă. Deși Riedel prima dată a declarat în întrunire că era de acord cu ceea ce frații spuneau, apoi a spus exact opusul și i-a spus bărbatului în fața tuturor că trebuia să caute pocăință în timp ce trăia în comunitate. Astfel că declarația lui Riedel că el căzuse de acord cu frații nu era adevărată, din moment ce se comportase în opoziție directă cu ei și chiar fusese auzit că a spus opusul când a intrat la întrunire, mai exact, că nu îl va exclude pe bărbat – un bărbat care clar că și-a întors spatele comunității prin ponegrire și blasfemie.

Prin această acțiune luată referitor la chestiune, prin folosirea greșită a cărților menționate mai sus și deoarece și-a încălcat promisiunile de a renunța la alchimie, Riedel a fost plasat sub disciplina bisericii la Neumuühl și slujba Cuvântului i-a fost luată de la el.

Când excluderea lui s-a încheiat, a oferit mulțumiri înaintea bisericii, l-a lăudat pe Domnul că l-a curățat și a spus că biserica nu a fost foarte aspră cu el.

În acea seară, totuși, chiar după ce a părăsit întrunirea, i-a vorbit într-un mod destul de diferit fratelui Sebastian Dietrich în fața câtorva slujitori ai Cuvântului. A spus că se simțise tratat cu nedreptate. El nu fusese în stare să se apere în mod adecvat: odată ce un om se afla în acea poziție, trebuia să se facă vinovat de mai mult decât era de fapt în realitate.

Chiar în acel ceas, când de abia părăsise întrunirea, a început o dispută nouă. Și totuși în ziua următoare a fost iertat la cererea sa în prezența multor frați și au lăsat chestiunea așa. La porunca lor strictă, totuși, el a promis să nu mai readucă vreodată chestiunea în atenție.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s