Anul 1615. ”Pentru el, frații nu erau nimic altceva decât hoți și potlogari.” Cronica fraților hutteriți (219)

1615

Pe 27 februarie în anul 1615, fratele Mihai Ritter, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Pribitz.

Pe 3 aprilie la Nikolsburg, fratele Daniel Hellrigel, un frate bătrân care fusese slujitor al Cuvântului pentru treizeci de ani a adormit în Domnul cu o inimă împăcată.

Pe 13 august, fratele Stoffel Schenck din Rehag în Elveția, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Frischau cu o inimă împăcată la vârsta de șaptezeci de ani. Un ex-slujitor în biserica Frăției Elvețiene, el cu alți câțiva au trebuit să îi părăsească din cauza numeroaselor abuzuri din rândurile lor și apoi a fost un slujitor al Evangheliei printre noi pentru douăzeci și patru de ani.

Pe 4 octombrie, fratele Leonard Baume, un slujitor al treburilor de zi cu zi, a adormit în Domnul la Tschermakowitz.

În 1615, oamenii noștri din comunitatea de la Watzenowitz au fost oprimați foarte tare de către stăpânul proprietății domnul Albrecht Wenzel Eusebius von Wallenstein1 din Milotitz, suferind de cruzime extremă pricinuită de domn și oficialii săi. Mulți dintre caii lor au fost ruinați prin prea multă clacă, iar unii chiar au și murit, astfel că frații au fost obligați să își lase unele din câmpuri necultivate. Și mai mult, an după an muncitorilor nu li se plăteau lefurile lor câștigate cu greu și nici chitanțele artizanilor nu erau acoperite, deși de mult trecuse termenul stabilit pentru plata lor și domnul cu administratorul său promiseseră în mod repetat că vor plăti. Pe vremea aceasta, datoriile deja ajunseseră la o sumă considerabilă.

În afară de a le datora mari sume de bani, domnul von Wallenstein dorea și câteva sute de guldeni peșin de la frații din Watzenowitz pentru lucruri ca brânză, grăsime și lângă. El promisese că îi va aproviziona cu aceste produse ca parte din plata lefurilor lor, dar a amânat livrarea acestora pentru o perioadă lungă de timp.

Când au insistat că le era imposibil să plătească în bani peșin când asemenea sume însemnate li se datorau, el i-a pus pe administratorul și cămărarul din Watzenowitz în închisoare la Milotitz. Un domn însemnat din Moravia i-a scris lui Wallenstein îndemnându-l să îi elibereze pe frați, dar aceasta nu s-a petrecut decât peste câteva zile.

Nicio plângere sau rugăminte nu a avut vreun efect asupra acestui domn cu inima împietrită, nici nu a avut cea mai mică urmă de milă. Pentru el, frații nu erau nimic altceva decât hoți și potlogari. În aroganța sa el i-a spus administratorului din Watzenowitz că frații nu se vor afla la adăpost de el nici în rai!

Slujitorii Cuvântului plecaseră la Schadowitz din pricina tuturor opresiunilor din Watzenowitz, dar conducătorul și-a trimis oamenii după ei și i-a promis judecătorului din Watzenowitz o recompensă dacă va pune mâna pe bătrâni pentru el.

Când bătrânii au trimis la el un frate cu o scrisoare, el a poruncit să îi fie tăiată barba fratelui din pură răutate și a făcut și alte lucruri răutăcioase.

S-a ajuns atât de departe că eram pregătiți să renunțăm la a mai trăi la Watzenowitz și în fiecare zi ne gândeam că va trebui să plecăm.

Într-un final, l-am informat pe domnul von Wallenstein – și ne-am făcut bine înțeleși înaintea sa – că nu puteam și nu vom mai putea trăi în asemenea condiții. Mai degrabă am risca să pierdem tot ceea era al nostru pe proprietatea sa. Apoi s-a domolit nițel, ne-a oferit tratament mai omenos și a promis să plătească datoriile imense. Astfel că am decis să încercăm din nou și să nu ne-am mutat de data aceasta.

În 1615, de asemenea am fost pregătiți să ne mutăm din Nuslau (Nosislav) pe proprietatea Seelowitz. Acolo, de asemenea, oamenii noștri sufereau din pricina hranei puține, cereri grele privitoare la munca lor și confiscare când refuzau să plătească taxele. Au trebuit să îndure atât de multă neplăcere și ostilitate din pricina stăpânilor proprietăților că nu au mai putut să mai îndure. Deja mutaseră ceva oameni, precum și școala și magazinul blănarilor. Dar într-un final, din moment ce domnul a tratat cu ei și s-a oferit să dea în folosința comunității câteva câmpuri pentru a-i ajuta cu hrana, ei s-au decis să rămână.

În 1615 animale din șeptel, grâne și alte lucruri au fost iarăși confiscate, din moment ce era împotriva conștiințelor noastre să plătim taxele grele.

1 Despre Albrecht Wenzel Eusebius von Wallenstein (duce de Friedland, 1624), faimosul comandant din Războiul de 30 de ani, vezi dedesubt, p. 712(!) n. 2. Ca și proprietar al domeniului Milotitz, care includea Mistrinul și Watzenowitzul, Wallenstein trebuie că a semnat diferite acorduri de închiriere cu hutteriții; vezi Zeman, Topography, #81, #82, #167.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s