Anul 1614. Arestarea lui Heinrich Bühler și Ioachim la Zurich. Cronica fraților hutteriți. (216)

                                                                     1614

Pe 9 iulie, 1614, doi frați – Heinrich Bühler, un viticultor și Ioachim Arter, un berar – au fost capturați în Zurich în Elveția și au fost întemnițați acolo pentru cincisprezece săptămâni.

În a treia zi, câțiva domni din consiliu au venit la ei în închisoare și l-au chemat pe fiecare frate în mod separat. I-au întrebat ce făceau în țară – veniseră să direcționeze greșit oamenii?

Frații au răspuns că aveau scrisori și mesaje pentru a fi livrate în Zurich și în alte locuri, dar principalul motiv pentru care veniseră era că amândoi aveau de moștenit ceva.

O săptămână mai târziu, gardianul temniței a fost trimis la frați cu mesajul că domnii îi vor elibera dacă promit că pleacă din țară imediat și că nu se mai întorc niciodată.

Frații au spus că sub niciun chip nu puteau face acest lucru și că era împotriva credinței și conștiinței lor.

După câteva zile, domnii au venit din nou la ei în închisoare și prima dată i-au dojenit pentru că refuzau cu încăpățânare să observe că ei, domnii, vroiau doar ce e cel mai bine pentru ei.

Apoi i-au acuzat pe frați că îi direcționau greșit pe oameni, disprețuiau autoritatea guvernamentală și respingeau biserica creștină, ceea ce însemna că ei erau o sectă malefică și că nu puteau fi tolerați în țară. Frații le-au spus destul de franc că nu aveau intenția de a direcționa greșit pe cineva. Lor le părea rău că atât de mulți oameni erau deja direcționați greșit și întemnițați în păcat.

Au spus că doreau să respecte autoritatea guvernamentală, așa cum Dumnezeu o poruncește și să fie supuși în tot ceea ce este corect, în afară de plata chiriilor, taxelor și dijmelor lor. Dar în orice ar fi împotriva credinței și conștiinței lor, ei s-ar supune lui Dumnezeu mai degrabă, decât oamenilor. Privitor la biserica creștină, au spus că o prețuiau atât de mult că își părăsiseră casa și patria în dorința lor de a se alătura bisericii adevărate.

Aceste răspunsuri atât de tare i-au înfuriat pe domni că au refuzat să mai asculte. S-au retras indignați, amenințând că îi vor trimite la galere, pune la stâlpul infamiei sau că bate cu vergile.

Funcționarul și vardistul orășenesc în special îi căutau pe frați și îi îndemnau să își abandoneze planurile și să se supună domnilor dacă mai vroiau să își vadă soțiile și copiii vreodată.

Frații au răspuns că soțiile și copiii lor se aflau în mâini bune, așa că nu erau îngrijorați cu privire la ei chiar dacă nu îi vor mai vedea vreodată în viața asta. Ei vor aștepta cu răbdare orice ar fi poruncit Dumnezeu.

Pentru destul de mult timp după aceasta, domnii nici nu au mai venit la frați, nici n-au mai mișcat un deget cu privire la ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s