„Dar dumneata,” a zis Wendel, „nu pari a fi doritor să ridici un deget pentru credința ta, nemaivorbind de a muri pentru ea.” Cronica fraților hutteriți (213)

      De asemenea, ei vroiau să știe ceea ce credea despre mesă. A răspuns, „Nu cred în ea deloc, pentru că ceea ce voi pretindeți că mâncați și beți este corpul și sângele real ale lui Hristos. Recunosc Cina Domnului sau frângerea pâinii. Acestea au fost instituite de către Hristos și sărbătorite în prima biserică din Ierusalim în amintirea amarei lui suferințe, când și-a sacrificat trupul și și-a dat sângele pentru noi pe cruce.”

      Iezuiții au încercat să îl convingă, cu multă vorbărie pompoasă și pretențioasă că Hristos era în mod fizic prezent în euharistie cu carnea și trupul său, ca atunci când a pătimit pe cruce. Fratele Wendel i-a combătut cu adevărul și a refuzat să le mai asculte vorbăraia lor aiurea. Le-a spus că nu va fi direcționat greșit și că avea o bază fermă în credința sa; mai bine l-ar lăsa în pace.

      Enervați la culme, iezuiții l-au făcut om pervertit și îndărătnic care nu ascultă de discernământ. Dacă doar s-ar fi convertit la credințele lor, ar face o persoană respectată din el și l-ar fi ajutat să obțină o casă și mâncărică bună. Ar putea să trimită pentru soția sa și ei ar fi fost bine-veniți printre ei.

Un creștin pe cinste aș fi dacă aș fi urmat căile voastre!” a răspuns Wendel. „Frații mei și cu mine nu v-am făcut niciun rău vouă sau oricui – nu am făcut nici măcar un țânc să fie nefericit – dar voi ne-ați aruncat în temniță ca și cum am fi fost unii din cei mai ticăloși hoți și criminali. Când au făcut Hristos și cu apostolii săi un asemenea lucru sau poruncit să fie făcut? Au îndurat întemnițarea ei înșiși și s-au supus acestui tip de prigonire din partea lumii.”

      La aceasta iezuiții l-au băgat înapoi în închisoare. Cum era dus de la castel peste pod, s-a întâlnit cu fratele Georg (pe care nu îl văzuse de unsprezece zile) care era adus la castel. Wendel i-a spus în câteva cuvinte prin ce trecuse și l-a încurajat să se țină cu curaj, pentru că Domnul se va afla alături de el și îi va oferi putere.

      Iezuiții l-au tratat pe fratele Georg în același fel, încercând să îl facă să calce pe alături prima dată prin intermediul cuvintelor delicate și fine și apoi furioase și dintr-o bucată. N-au ajuns nicăieri cu el de asemenea și au trebuit să plece înfrânți, pentru că în simplitatea lor și cu ajutorul lui Dumnezeu el le-a răspuns foarte bine.

      În următoarea zi, magistratul a venit iarăși la Kirrweiler pentru a ține o sesiune judecătorească, deoarece diverși oameni se aflau în închisoare pentru diferite delicte și a adus călăul împreună cu el. După ce acuzații au fost chemați pe rând și apoi eliberați fără pedeapsă, el a trimis după cei doi frați, prima dată fratele Wendel. Călăul imediat l-a luat în primire și l-a dus cu două etaje mai sus în castel. Acolo i-a găsit pe aceeași doi iezuiți. L-au dus într-o cameră separată și l-au întrebat ce mai considera după discuția din ziua de dinainte. Răspunsul lui Wendel a fost, „Tot rămân la ceea ce am spus ieri și cu ajutorul lui Dumnezeu voi continua să procedez la fel la bine și la rău.”

      L-au avertizat cu seriozitate să îi asculte și să accepte corecția lor, altfel îi va părea rău, pentru că el nu știa ceea ce fratele său i-a promis cu o zi înainte. El a spus, „Dacă fratele meu a promis ceva, dacă v-a permis să îl direcționați greșit, trebuie să suporte consecințele. Dar nu o cred. Am încredere deplină în el.”

      Dovedindu-se fără putere în a-l convinge, l-au dus înapoi la magistrat, care l-a întrebat pe Wendel în maniera sa grosieră de ce a refuzat să asculte sfatul bine-intenționat al popilor iezuiți. Iezuiții au spus, „El e foarte încăpățânat. Mai degrabă și-ar pierde viața. Acești eretici nu se dau înapoi de la a suferi. Mulți s-au lăsat să fie uciși pentru credința lor, dar erau eretici în tot acest timp.”

       „Dar dumneata,” a zis Wendel, „nu pari a fi doritor să ridici un deget pentru credința ta, nemaivorbind de a muri pentru ea.”

      Magistratul s-a rățoit cu furie la el, repetând multe acuzații neadevărate pe care le auzise perorate împotriva bisericii. Wendel a susținut că nu erau adevărate și a oferit o mărturie pozitivă pentru comunitate.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s