Arestarea lui Wendel Hueber și Georg Gramm la 9 mai 1612. Cronica fraților hutteriți. (212)

     Pe 9 mai în acest an, alți doi frați au fost capturați pentru credința lor la Skt. Lamprecht pe Rin în episcopia Speyer. Aceștia erau Wendel Hueber, un postăvar și Georg Gramm, un croitor, care călătoreau în lucrarea lor pentru cauza Domnului. De la Lamprecht au fost duși la castelul Kirrweiler.

     Aici au fost aduși înaintea magistratului județean, care se întâmpla să se afle atunci la Kirrweiler. S-a rățoit la ei întrebându-i de unde veneau și de ce veniseră pe teritoriul milosului său domn pentru a înșela și direcționa greșit oamenii.

     Frații au răspuns că nu au venit să direcționeze greșit pe nimeni, ci mai degrabă să prezinte calea de întoarcere dispre rău, înspre bine.

Sunteți o pereche pe cinste!” a spus magistratul, „După penele voastre pot spune ce fel de păsări sunteți; e un lucru bun că v-am înhățat. Chiar știu cum vă voi trata.” Și i-a întemnițat imediat pe fiecare în mod separat.

       Câteva zile mai târziu doi iezuiți au venit, năpârci viclene care se așteptau să capete cinste mare de pe urma faptului că se ocupau de frați. L-au chemat pe fratele Wendel prima dată și i-au adus un scaun, cum arăta el așa sleit de puteri de închisoarea întunecată, umedă și infectă. Cu bunătate prefăcută, l-au întrebat cum mergea treaba, care era numele său, meseria sa, cum a ajuns la secta aceasta și dacă avea o soție și copii. El încă era un bărbat tânăr, spuneau și era mare păcat că trăia într-o asemenea eroare.

      Wendel le-a spus numele său, că era un postăvar și că singurul său motiv pentru care a venit la această credință era disperarea sa în viața păcătoasă a lumii. Persoana sa nu se afla în eroare, a spus el, ci se afla în adevărata credință a lui Hristos, unde oamenii trăiau în concordanță cu învățătura lui Hristos și a sfinților săi apostoli

      Iezuiții au spus, „La sigur că este un lucru bun dacă oamenii trăiesc astfel de vieți pioase. Dar de asemenea puteți să trăiți vieți pioase aici împreună cu noi; nouă de asemenea ne plac oamenii credincioși.”

     La care Wendel a răspuns, „Asta nu-i adevărat. Voi înșivă nu sunteți credincioși și viețile voastre contrazic Evanghelia lui Hristos. Sfintele Scripturi ne arată că printre cei pioși un om devine pios și printre cei răi devine rău.”

      Iezuiții au vorbit în latină un timp și apoi l-au întrebat pe fratele Wendel dacă era adevărat că nu existau bețivi, curvari, adulterini sau asemenea oameni depravați în comunitatea noastră. Fratele Wendel a spus, „Dacă sunt, îi disciplinăm prin intermediul interdicției creștine și ne separăm de ei așa cum sfântul apostol Pavel ne ghidează să o facem: `Scoateți în afara voastră ceea ce este rău.` Asemenea oameni nu se pot afla în comuniune cu noi până când nu simt remușcări și se căiesc cu seriozitate.

Dar printre voi nici nu contează. O persoană poate trăi cât de rușinos încape și tot e privit ca un bun creștin.”

      În continuare l-au întrebat ceea ce credea despre botezul nou-născuților. „Nu cred în el; nu a fost lăsat nici de Dumnezeu și nici de Hristos și nu își are originea în Sfintele Scripturi.”

    La aceasta au spus, „O, botezul nou-născuților a fost poruncit de către Sf. Ciprian.”

      Wendel a răspuns, „Nu știu nimic de Ciprian; el n-a fost nici apostol și nici profet, cu atât mai puțin Hristos. Porunca lui Hristos a fost ca să se boteze cei care cred, nu copiii.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s