Eliberarea fraților de la Vöhringen. Cronica fraților hutteriți (211)

      Călăul (care își scosese uneltele de dinainte afară) a preluat controlul imediat și i-a legat mâinile lui Konrad la spate. Era pe punctul de a-l duce să îl tortureze, dar fratele Konrad le-a spus cu seriozitate că fusese întemnițat pe nedrept: nu făcuse rău nimănui. I-a îndemnat să se gândească la ceea ce făceau. „Dacă îmi smulgeți membrele și îmi distrugeți corpul deși sunt inocent, vă veți împovăra sufletele cu o vină grea și în ultima zi veți avea de dat socoteală pentru aceasta înaintea lui Dumnezeu, care este un judecător strict. Într-adevăr, acest lucru va fi foarte amar.”

      După acest avertisment, funcționarul i-a poruncit călăului să îl elibereze pe prizonier și să îl lase să meargă în treaba lui. Dar l-a avertizat pe fratele Konrad, „Dacă ești prins din nou pe teritoriul domnului meu, vei fi tratat în mod total diferit.” Și cu asta i-a dat drumul.

       Ceilalți trei frați au fost tratați într-o manieră asemănătoare. Și-au apărat credința cu simplitate și în adevăr, așa cum Dumnezeu le-a oferit înțelepciune și au refuzat să fie înspăimântați de amenințările nelegiuiților.

      Astfel că după zece zile la Vöhringen au fost eliberați și escortați prin oraș ziua în amiaza mare și s-au întors la biserica-comunitate cu conștiințele lor nepătate. Dar au fost forțați (după cum am spus mai sus) să lase în urmă tot ceea ce aduceau pentru a îndulci sărăcia bisericii, acestea fiind furate de către oameni nelegiuiți. Și-au continuat călătoria neavând niciun ban, nici măcar o lețcaie să poată cumpăra pâine. Dar Domnul din ceruri a avut grijă de ei în milostenia sa ca ei să nu fie nevoiți să facă foamea. I-a ajutat să se întoarcă la biserică în pace, lăudat să fie în veci de veci!

      Contele Hohenzoller, totuși, nu își extrăgea prea multă plăcere din jaful său al săracelor văduve și orfani, amintit mai sus. Cruzimea și opresiunea sa au provocat discuții aprinse printre persoane importante (incluzând aici Consiliul din Zurich, colegiul împărătesc al cavalerilor din județul Hegau, precum și alți nobili), care îl considerau grotesc de nedrept, că până la urmă a fost auzit spunând că ar fi plătit cu bucurie o sumă însemnată de bani doar pentru a scăpa de insultele lor. Asemenea remușcări nu reprezintă destul, totuși. El va simți o rușine și remușcare cu mult mai mare când Judecătorul viilor și al morților, care nu este partinitor vis-a-vis de persoană, îi va oferi recompensa sa împreună cu toți aceia care i-au oprimat pe credincioși și le-au furat rodul muncii lor. Astfel că vom lăsa totul în mâinile lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s