Nu poți în același timp să fi și calvinist și să crezi și în răpire

Este o incompatibilitate logică.
Nu poți folosi aceleași argumente ca să explici împietrirea iudeilor (și dreptul lui Dumnezeu de a-i împietri) și alegerea adunării (bisericii) dintre neamuri și tot aceleași argumente(versete) ca să explici cu ele o eventuală arbitrară împietrire sau alegere.
Odată că Dumnezeu a împietrit pe evrei, ei sunt încă împietriți acum, la această taină se referă cartea Romani.
Apoi în același timp Dumnezeu ”a ales” un număr mare de oameni dintre celelalte popoare pentru a forma Adunarea Domnului Isus. Iar această ”alegere” nu este o selecție ca la Auchwitz, ci o lucrare a cugetului, o supunere, o manifestare de ascultare, de credință.
Această ascultare presupune o propovăduire care se adresează, nu ca o exploatare emoțională a unei intenții, ci un apel argumentat pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, un apel la cuget, la logică, la Plan.
Dacă vedem „alegerea” în acest fel vedem bine, adică: împietriți sunt evreii (nu toți, mai este o rămășiță (evreii credincioși creștini)), aleși sunt neamurile, nu toți ci doare cei ce cred, care intră pe ”ușa credinței”.

Despre apropierea dintre misticism și calvinism

Între calvinism și misticism nu este din păcate distanță mare, deși calviniștii se cred deștepți și îi privesc de sus pe mistici.
Calvinismul ca sistem teologic ignoră complet lucrarea de învățare dinainte de o presupusă și instantă clipă de transformare mistică. (Cum s-ar putea ajunge la această ”transformare” calvinismul nu explică.)
De exemplu, Noul Testament nu prezintă nicăieri cu privire la creșterea copiilor de credincioși că ar trebui să aștepte un ”moment” al transformării, o ”naștere din nou”, băgați de seamă!
Peste tot sunt îndemnuri cum copiii trebuie să fie educați, învățați, crescuți în frică de Domnul și în cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu în mod gradual.
Din păcate, accepțiunea mistic-pietistă a educației conduce direct pe oameni tocmai la ignorarea educației, la abandonarea creșterii copiilor în frică de Domnul.
Mulți părinți așteaptă să se atingă Domnul de copii lor, pe care ei nu-i învață.
Chiar mulți părinți influențați de calvinism (sau de misticism) cred că ”dacă Domnul nu l-a ales pe copilul lui” și nu-l învață Scriptura, conform poruncii.
Alții, care cred tot așa în transformări mistice instante își lasă intenționat copiii să ”guste lumea” ca această transformare să fie evidentă, ””când Domnul se va atinge de ei”.
Această deviație provine din misticism, dar calvinismul acordă acelei pretinse și instante transformări mistice mare importanță. Se socotește că din moment ce un om a făcut un pas, a ridicat o mână și se crede pe sine ”transformat„ atunci e gata ales și gata.
Ce mare amăgire!
E mare amăgire pentru părinții care nu mai ascultă de porunca Domnului de a-și învăța copiii sau de credincioși care nu mai cred în capacitatea noastră ca frați de a ne învăța unii pe alții și pe străini. Se mizează mai mult pe pretinse transformări instante sau pe influențe ale muzicii sau ale popilor cu slujbele lor.
Aceasta despre calvinism și misticism.

Despre răpire

În general cu privire la răpire, calviniștii nu discută.
Este un subiect evitat.
Pentru calviniști este valabilă teologia înlocuirii.
Adică, a nu face diferență între Adunare (biserică) și poporul Israel.
Cine însă crede în răpire vede această diferență dintre Adunare și Israel și așteaptă răpirea.
De asemenea, se știe că după răpire Dumnezeu va altoi mlădițele tăiate la loc în măslinul lor, adică se va sfârși împietrirea evreilor.
Suntem tare aproape de aceste evenimente și să nu discuți obsesiv despre ele este mare orbire.
Ei vedeți, aici este incompatibilitatea: când înțelegi măreția acestui Plan, nu îți mai rămân versete să-ți justifice o eventuală împietrire a unor necredincioși de-a valma (evrei ori neamuri, nu contează), e clar că versetele despre împietrire se referă la iudeii împietriți și cele despre alegere la toți cei ce au crezut în Hristos datorită harului deschiderii ușii credinței, un privilegiu nemaivăzut al lui Dumnezeu, (mai ales că sunt anulate și cerințele împovărătoare ale legii).

Așa că calvinismul rămâne o gumă de mestecat a celor care nu cred și nu iubesc venirea Domnului.
Sau hai s-o luăm mai brut: a celor ce nu și-au pus problema. (Căci unul care n-a avut nevoie niciodată de tabla înmulțirii te va întreba ”de ce vrei s-o înveți”, ”de ce trebuie s-o știi„, „nu se poate trăi fără„?)
La fel, amatorii simplismului nu sunt iubiți de Dumnezeu, care a spus că cei fără minte nu-I plac. Dacă epistolele lui Pavel au lucruri grele în ele, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc, e clar că Dumnezeu vrea ca să-i pricepem și să-i proclamăm Planul, chiar dacă e complex.
Testați-vă predicatorii (pastorii, popii, prezbiterii): când i-ați auzit vorbind ultima dată despre răpire?
Sau nu cumva le e frică că enoriașii nu se vor mai da bani pentru proiecte costisitoare și mai bine tac?
Ai grijă ce avocat îți iei, căci la judecată mulți pastori și popi vor sta pe banca acuzaților. Tu ia-ți-L de avocat pe Domnul Isus de pe acum!
Te va scăpa de mânia viitoare!

Las ca cugetare poezia lui Ioanid:

”O, Doamne, Tu ne-ai spus: „Curând…”
Şi, peste orice controversă,
toţi Te-aşteptăm cu duh flămând,
având mereu, mereu în gând
numărătoarea cea inversă…

Încă un semn. Şi-ncă un semn.
Ba parcă toate sunt prezente.
Apostazie-a fost. Vedem:
Şi-i dus mesajul Tău suprem
pe toate şase continente.

Poporul Tău rătăcitor
s-a reîntors din diaspora.
Ierusalimul e al lor.
Deci azi noi Te-aşteptăm pe nor,
magnet ceresc al tuturora.

Albi îngeri vor veni de sus
ca să ne-arate cărăruia.
Va fi în zori… sau spre apus…
„Priviţi… acolo e Isus!
Zburaţi spre Domnul!…”
Aleluia! ”
C. Ioanid
Aripi în cosmos.