E valabil botezul făcut de agentul Mihu?

A fost o întrebare care mi s-a pus în Statele Unite.
Am pus pe blog o postare că ajung în zona Chicago și o familie din cei ce citesc blogul mi-a scris să-i vizitez. Am ajuns și pe la ei pentru o oră-două în 31 decembrie și asta a fost una din întrebările care s-au ridicat.
Răspund aici.
Da, e valabil.
Iuda a scos draci și era și el unul.
”până și dracii ne sunt supuși în numele tău
Cei 70 n-au scos draci în numele lor, ci în numele Domnului Isus.
Agenții n-au botezat în numele lor, ci ”în numele tatălui, al Fiului…”.
Conta, contează numele în care se face scoaterea dracilor sau botezul, nu atât persoana executantului.
Apoi, agentul Mihu n-a fost chiar atât de ”agent”.
M-am interesat de aproape de problemă, cu martori și mărturii.
Concluzia mea: a fost atras să semneze acea ”hârtie”, dar când și-a dat seama în ce a intrat a vrut să se retragă.
Ei, asta securitatea nu înghițea ușor.
Ca pedeapsă că nu a mai vrut să colaboreze cu ei, a fost compromis de securitate, cum că e omul lor.
Compromis chiar în fața comunității pe care o slujea.
Compromiterea a reușit.
De tinicheaua asta n-a scăpat nici acum.
Făceau des așa, acuzau pe cei ce nu erau și manipulau prin cei nebănuiți de nimeni, prin dezidenți fabricați.
Semnarea hârtiei a fost slăbiciunea, renunțarea la colaborare a fost ridicarea, pocăința.
Sunt valabili psalmii scriși de curvarul și criminalul David?
Sunt valabili pentru că i-a scris un David pocăit.
Lucrurile sunt delicate pentru agenții dovediți, ca Decebal și nepocăiți!
A jucat magistral și mai joacă încă, a botezat sute de persoane.
Apoi agenții au botezat alți agenți, e valabil?
Eu zic că lipsa unor criterii ferme de departajare, legată de lipsa de interes a celor ce ar trebui să fie implicați duce și la lipsa de sens a unui răspuns ferm.
Așa că dacă aș răspunde aici la întrebarea din titlu: ”Domnul știe”, multă lume ar fi mulțumită.
Dar problema este că dacă spun: ”e rău că nu știm și noi cine a vândut pe cine” mai mulți vor întreba nedumeriți: de ce e problemă?
Oamenii s-au obișnuit atât de mult cu confuzia, cu ceața, cu lipsa de standarde și de apelare la ele încât orice încercare de a măsura ceva sau de a da un răspuns tranșant pe o problemă este văzută ca ”radicalizare” și ca amenințare la dulcea stare de a nu vrea să știi nimic.
Legat de cazul Decebal, acum câteva zile m-a sunat cineva cu vază din biserica lui, (îi dădusem de o bucată bună de vreme adresa blogului lui Barthimeu) și i-am amintit că ei în loc să îndrepte pe vânzător spre pocăință, îi tipăresc cărți și îi aduc elogii.
A bâiguit ceva și eu l-am întrebat dacă a citit blogul lui Barthimeu. Nu-l citise.
Am vrut să-l fac să meargă să citească, nu voia.
Efectiv nu voia să știe, era evident că a ști la un moment dat înseamnă obligație la un angajament.
Nu degeaba oamenii „înadins se fac că nu știu” de potop” și de pedeapsă.
Repet: lipsa unor criterii ferme de departajare, legată de lipsa de interes a celor ce ar trebui să fie implicați duce și la lipsa de sens a unui răspuns ferm.
Așa că iată o postare pe care poate c-am scris-o degeaba.
Așa de puțini oameni își pun întrebări!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s