Foametea și epidemia de la 1600. Cronica fraților hutteriți. (179)

1600

Cam de Întâmpinarea Domnului [2 feb.] în anul 1600, o Dietă s-a ținut la Znaim în Moravia, care a aprobat alte impozite. Oamenii din spatele acestor impozitări sunt domnul cardinal menționat mai sus; fratele său, domnul Sigismund von Dietrichstein, șambelan-adjunct în Moravia; domnul Ladislav Berka, șambelanul principal al provinciei; și în mod special domnul Karl von Liechtenstein, judecător provincial în Moravia, care chiar s-a lăudat că el a făcut cele mai mari presiuni.1 O taxă de o sută de guldeni s-a impus pe fiecare comunitate ce aparținea fraților, ori că era mică sau mare. O taxă de un gulden a fost impusă pentru fiecare tranșă de fabricare a berii în plus față de celelalte taxe pe grâne și vin, care au ajuns la o sumă însemnată.

Ne-am sfătuit înaintea Domnului despre aceste impozite și am ajuns la concluzia că eram totalmente în afara posibilității de a le plăti. Mai bine ar fi fost să renunțăm la comunități mai sărace, chiar să le lăsăm să stea goale și să ne mutăm împreună până când, dacă situația ar deveni și mai grea, Dumnezeu îi va arăta bisericii o cale de scăpare. La aceasta au căzut de acord frații în frică de Dumnezeu.

Pe 6 aprilie, fratele Christoph Gschäl, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Niemtschitz.

Cam pe timpul Paștelui, frații au trebuit să vândă casa și clădirile fermei de la Niemtschan și să se mute de acolo din cauza taxelor ridicate și hărțuirii pricinuite de către soldați, care a devenit de nesuportat.

În acel an a existat o creștere foarte mare a prețurilor mâncării prin Boemia, Moravia, Austria și Ungaria, deoarece o lipsă acută în țările dimprejur a rezultat în exporturi mari de grâne. După Rusalii, grâul s-a vândut cu o sută de guldeni obrocul la Brünn.

Nu doar grânele erau puține pe atunci, ci toate celelalte de asemenea, din pricina unei boli care a omorât multe vaci, ceva ce nu se mai auzise. Această epidemie a început în octombrie 1598, a continuat în cuprinsul anului viitor și a persistat cu severitate sporită în timpul verii lui 1599. În multe din comunitățile noastre aproape toate vacile și boii au murit, până la patruzeci, cincizeci și șaizeci de capete. Aceasta nu s-a întâmplat doar în Moravia, ci de asemenea în Transilvania, Ungaria, Austria, Boemia și alte țări din vecinătate. În unele locuri, o sută de capete s-au îmbolnăvit și au murit.

În această lipsă acută și foamete, Dumnezeu preamărețul (care întotdeauna are grijă de poporul său și nu îi lasă niciodată) cu credincioșie a avut grijă de poporul său și i-a binecuvântat peste alții, mulțumită silinței și prevederii devotaților bătrâni. El a făcut deosebire între al lui popor și altele din lume.

În timpurile anterioare de foamete (deși nu fusese chiar atât de acută) biserica Domnului fusese destul de puternic lovită. Și totuși în această situație anormal de serioasă nu am resimțit efecte pronunțate, doar Dumnezeu să fie mărit. Pentru o scurtă perioadă de timp am continuat fără prânzul de la mijlocul amiezei; asta a fost tot. Altfel, nevoințele noastre zilnice erau întreținute ca și înainte. Comparativ cu suferința altora, aceasta nu era vreo privațiune.

Unele comunități nu aveau îndeajuns pentru a putea răzbate până la recoltă, dar dragostea frățească și comunitatea creștină erau practicate prin devotamentul și prevederea bătrânilor – alte comunități au întins o mână de ajutor prin contribuții de grâne, făină și alte lucruri.

Astfel Domnul, a cărui laudă să fie în veci de veci, cu milostenie și-a ajutat poporul în necazurile lor: mai exact, confiscarea de către autorități în loc de taxe și jafurile comise de către soldați, cum au fost descrise mai sus. Toți credincioșii au trecut peste aceasta împreună și nimeni din biserica-comunitate nu a suferit lipsuri reale.

Am fost chiar în stare să îi ajutăm pe mulți alții în nevoie și așa au simțit în mod pătrunzător cum mila lui Dumnezeu și mâna sa forte erau cu poporul său. Nu vom putea niciodată să îi mulțumim îndeajuns.

1

Următorii pot fi considerați cei de la care a pornit opresiunea ce a urmat: Cardinalul Franz von Dietrichstein, episcop de Olomouc din 1599; fratele său Sigismund, numit șambelan-adjunct în 1599; Ladislav Berka de Duba, șambelan principal din 1598; viitorul prinț, Karl von Liechtenstein (care s-a convertit la catolicism înspre sfârșitul sec. al XVI-lea), judecătorul provincial din 1599.

Despre creșterea impozitelor, vezi Hruby, Wiedertäufer, 59-60; Loserth, Communismus, 203; Beck, 331.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s