1598. Cronica fraților hutteriți. (176)

1598

Pe 1 aprilie, 1598, ne-am mutat înapoi la Frischau și Bochtitz deoarece domnii ne-au cerut cu insistență să ne întoarcem. Am fost alungați din aceste comunități și nu trăisem în niciuna din ele pentru mai bine de un an.

Pe 30 iunie, domnul Maximilian von Dietrichstein de Nikolsburg ne-a poruncit să plecăm de pe proprietățile sale de la Nikolsburg și Tracht. Ne-a dat optsprezece săptămâni și trei zile să ne preschimbăm imobilele în bani și să ne mutăm. Dorea ca noi să îi fi preluat cele trei mori, două ferme și cinci grădini (pentru fiecare dintre ele) pentru o chirie anuală ce însuma 4988 de guldeni. Chiriile erau atât de mari și nerezonabile că nu puteam să le plătim. Astfel că l-am rugat cu modestie pe domnul von Dietrichstein să nu emită asemenea cereri, dar acest lucru nu a ajutat. Totuși, la cererea noastră ne-a îngăduit să ne luăm bunurilor ce ne aparțineau pe zi sau noaptea și să mergem oriunde am fi vrut. Dacă nu ne-am fi putut muta în timpul dat, ne-ar mai fi dat încă trei sau patru săptămâni.

Când a văzut că mai degrabă decât a-i accepta propunerile, chiar ne luam bunurile, mutându-ne și renunțând la casele și ferma noastră, și-a trimis supraveghetorul pentru a discuta despre o propunere nouă. Am ajuns la o înțelegere prin care domnul von Dietrichstein a promis să ne lase să rămânem în condiții prielnice ca înainte și să ne ofere protecție, cu condiția să fim chiriași buni. Astfel că ne-am mutat înapoi și am rămas.

Din nou în același an, din pricina taxelor pe care nu le plăteam din cauza conștiințelor noastre, un număr însemnat de oi, vite și porci și cantități mari de vin și grâne au fost confiscate.

În plus, mulți cai au fost furați de către soldați în diferite părți ale țării. Însemnata pagubă și cheltuielile variate ne-au secătuit resursele. Eram hărțuiți și necăjiți ajungându-se până la un asemenea punct că dacă toate ar fi scrise, ar reprezenta o lectură foarte dureroasă.

Domnul Oldřich de Kounice la Austerlitz a poruncit ca opt boi să le fie luați fraților care erau chiriașii lui la Damborschitz. Boii costau 35 de guldeni și jumătate o pereche. Singurul lui motiv era că 150 de soldați au fost incartiruiți la Damborschitz. Căpitanul și-a rezervat casa fraților pentru uzul propriu, ceea ce i-a mai costat pe frați încă optzeci de guldeni. Au trebuit să se supună acestui jaf și să lase toate în mâinile lui Dumnezeu.

Domnul Oldřich de asemenea a luat zece obroace de ovăz de la frații din Damborschitz, plătind nouăzeci de guldeni pentru ele, în timp ce frații le cumpăraseră pentru doisprezece sau treisprezece guldeni un obroc. Astfel că au pierdut treizeci și cinci de guldeni pentru cele zece obroace.

1599

În 1599, de ziua Convertirii sf. Pavel [25 ianuarie], domnul Václav Hrubčický de Budkau le-a dat voie fraților să ocupe casa din Boretitz din nou; îi evacuase acum aproape zece ani. Astfel că acum au aranjat-o și s-au mutat înapoi.

Pe 14 martie, 14 frați au fost investiți în slujba Cuvântului la Neumühl de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Ei erau Hans Staindel, Augustin Graf, Georg Wöller, Franz Walter, Hans Iacob Wolf și Georg Riedel. În aceeași zi la Neumühl, trei frați, Darius Heyn, Hansel Summer și Ulrih Jaussling1 au fost aleși în slujba Cuvântului și supuși unei perioade de testare.

Soldați jefuitori au deshămat și furat cam paisprezece cai în total din bisericile-comunități în acel an. Multe pagube și neajunsuri erau provocate de către soldații călăreți în drum spre Ungaria.
Pe 2 septembire, fratele David Hasel, un slujitor credincios al Cuvântului a adormit în Domnul la Pribitz.

Pe 3 octombrie, fratele Wolf Hungermüller, un slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Austerlitz.

În acest an, domnii din Dieta Regională au decis ca pentru fiecare casă dotată cu o bucătărie la comun, frații să fie impozitați în plus cu zece guldeni pe deasupra celor zece menționați mai sus. În alte cuvinte, cu douăzeci de guldeni mai mult decât cei douăzeci pe care îi plăteam deja Dietei pe fiecare casă.

Cum conștiința noastră nu ne permitea să plătim această taxă sau taxele pe grâne sau vin sau pe roțile de morărit (menționate deja de câteva ori), domnii ne-au luat boi, grâne, vin, porci, vaci și oi în timpul acelui an.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s