”Dar nu am considerat potrivit să îi furnizăm lui numele noastre.” Cronica fraților hutteriți. (175)

 

Pisker Löw, un evreu din Nikolsburg, și Hans Parth, oficialitatea principală din oraș, au avut îndrăzneala să ne implice într-o chestiune murdară. Ei, în special evreul, au vorbit ca și cum ar fi avut un important mandat imperial pe care ar fi vrut să ni-l transmită în mod secret, dar doar dacă fratele Klaus Braidl, bătrânul bisericii, venea în persoană. Astfel că pe 2 noiembrie, fratele Klaus a mers la Tracht cu câțiva bătrâni, printre ei fiind Ludwig Dörker, Ioan Rath, David Hasel, Andreas Kleesattel, Sebastian Dietrich și Georg Zobel.

Evreul le-a înmânat un act prin care le cerea fraților o sumă însemnată de bani; era scris intenționat în numele împăratului. Georg Zobel era singurul menționat prin nume – se făcea referire la bătrâni printr-un singur cuvânt.

Cum actului îi lipsea sigiliul împărătesc, frații i l-au arătat guvernatorului, care și el, de asemenea, se îndoia că venea dinspre împărat. Acesta imediat a trimis documentul la curtea de la Praga împreună cu alte scrisori adresate împăratului. Răspunsuri la aceste scrisori au venit înapoi, dar tot ceea ce s-a spus despre actul evreului a fost că nu era convenabil în acel moment pentru împărat să răspundă.

Evreul a insistat că avea instrucțiuni orale de la împărat să alcătuiască o listă cu toți slujitorii Cuvântului din biserică și și-a șters tăblia pentru a-i consemna el însuși și de asemenea unde locuia fiecare. Dar nu am considerat potrivit să îi furnizăm lui numele noastre.

Impresia noastră a fost că alții erau implicați în această chestiune care îl foloseau pe evreu și cărora ne-ar fi trădat într-o manieră rușinoasă.

O adunare a tuturor bătrânilor și a multor altora din bisericile-comunități a fost convocată pentru a decide ce să facem. Ei au ajuns la concluzia că chiar dacă am fi avut posibilitățile (pe care nici nu le aveam și nici nu vedeam vreo posibilitate de a le avea), conștiințele noastre niciodată nu ne-ar fi permis să sacrificăm ceea ce aparține bisericii-comunitate și să risipim puținul pe care îl avem. Au căzut de acord să nu îi ofere un răspuns împăratului, ci doar domnului sub care trăiam.

Cu toate acestea, deși nu căzusem de acord să plătim nici măcar o lețcaie, împăratul a fost informat că fusesem de acord să dăm 10.000 de guldeni și că eram nerăbdători să livrăm banii.

Chiar atunci Zobel a fost chemat la Praga de un anume prinț. Aceasta reprezenta o oportunitate. Înainte de a porni, i-a înștiințat pe domnii de Dietrichstein din Nikolsburg de intențiile sale de a călători la Praga și că era presat tare de către evreu. Domnii de Dietrichstein au răspuns prin a-l convoca pe evreu și obligându-l să îl elibereze pe Zobel pe orice alte cereri. Astfel că încercările evreului au fost împiedicate.

Când a văzut că planul său nu va reuși, evreul a început să se scuze și i-a implorat pe frați să nu se răzbune, spunând că a fost îndemnat să facă acest lucru de anumite persoane.

Și de data asta, mărețul Dumnezeu a sărit în ajutorul nostru și le-a dat peste cap planul urzit de evreu și complicii săi.

1

Budkau (Budkov), sat la aprox. 35 de km. nord-vest de Znaim (Znojmo), la nord-est de Jamnitz (Jemnice). În 1597, cavalerul Václav Hrubčický de Čechtín era domn la Budkau. Beck, 325 n.1; Zeman, Topography, #24.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s