Refuzul de a da bani cu împrumut împăratului. Cronica fraților hutteriți (169)

Niciodată nu am căutat să ne răzbunăm; nici nu am dorit să provocăm probleme pentru autorități și domni (și nu dorim să facem asta acum). Nu am acuzat pe nimeni sau să ne fi punem în cap vreun proces. Preferăm să suferim totul, urmând exemplul și porunca lui Hristos și încredințând totul în mâinile lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, să vină ce-o veni.

Conchidem cu umila noastră cerere adresată domnilor de a prezenta toate informațiile necesare Maiestății Sale într-o relatare detaliată și adevărată. Din moment ce Maiestatea Voastră, în bunătatea dumneavoastră, nu ați avut niciodată cereri de nesuportat pentru noi (pentru care noi peregrinii și veneticii vă suntem îndatorați în profunzime), avem încredere completă că nu ne va cere imposibilul de la noi pe viitor. Este pur și simplu imposibil pentru noi să împrumutăm bani pentru a îndeplini dorința Maiestății sale; noi înșine datorăm câteva mii de guldeni.

Cererea noastră constă în faptul ca Maiestatea Sa Imperială să nu ne înțeleagă greșit refuzul și simplitatea noastră.

Noi, prin caracterul nostru umil vom continua să ne rugăm în adunările noastre Dumnezeului nostru credincios, așa cum am făcut dintotdeauna, cerându-i pace și toate cele bune pentru Maiestatea Voastră și pentru toți cei din guvern.

Curând după, pe 29 octombrie, 1596, toți bătrânii din slujba Cuvântului și din slujba treburilor de zi cu zi din toate comunitățile, mici sau mari, au fost chemați să se întrunească la Neumühl pentru piosul motiv de a se ocupa cu treburile bisericii.

Dragul nostru frate Klaus Braidl a citit cu voce tare răspunsul de mai sus tuturor fraților și bătrânilor pentru ca ei să fie complet informați și să se împartă cu ei responsabilitatea în eventualitatea altor discuții sau incidente.

Toți frații au fost în totalitate de acord că domnilor li s-a oferit o relatare adevărată în întâmpinarea cererii împăratului. Spuneau că mai degrabă ar accepta ce ar permite Dumnezeu să se întâmple decât să ia mâncarea de la gura văduvelor și orfanilor. Era clar pentru noi că nu puteam face niciodată acel lucru în numele lui Dumnezeu. Acesta a fost cel mai bun răspuns pe care îl puteam oferi lui Dumnezeu și oamenilor.

În 1596, pe 19 noiembrie, fratele Franz Moritz, un slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Kostel.

În acest an, o nouă taxă ni s-a impus: un groșen de argint pentru fiecare butoi1 de vin și jumătate de groșen pentru fiecare snop de grâne de pe câmp.

Cum taxa aceasta era percepută în vreme de război și știind că va fi folosită pentru vărsare de sânge, din pricina conștiințelor noastre nu am putut-o plăti.

Deoarece nu puteam plăti niciuna din aceste taxe, nici cea de zece guldeni adaugată ca taxă pe casă, în diferite locuri domnii din nou ne-au confiscat parte din boii, oile, porcii noștri, de asemenea vin și alte lucruri. Am suferit daune însemnate de-a lungul acestor ani.

1

Eimer, sau găleată, folosit ca și unitate de măsură a lichidului, aproximativ 83 l; vezi Alfred Götze, Frühneuhochdeutsches Glossar, 61.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s