15931
De sărbătoarea sf. Martin [11 noiembrie] din anul 1593 am cumpărat clădirea conventului din Göding.
În același an, pe 21 martie, patru frați au fost numiți în slujba Cuvântului la Neumühl. Aceștia erau Seyfried Geiss, Georg Acker, Kaspar Uhle și Franz Moritz.
În aceeași zi, următorii douăzeci și patru de frați au fost investiți și oferiți bisericii ca slujitori pentru treburi de zi cu zi: Martin Kirsch, Avraam Laub, Georg Zobel, Petru Hasel, Hansel Hoffman, Mihai Albrecht, Mihai Oberacker, Marx Ehle, Thoman Pruckner, Ioan Haan, Hans Dorn, Henoch Westfal, Iacob Käpel, Iacob Märkel, Friedrich Samsun, Wolf Steudtel, Martin Hederich, Wilhelm Moldt, Bärtel Hentaler, Nickel Stain, Bastel Vorher, Georg Lackhorn, Hansel Adamer și Hans Pommersummer.
Pe 4 aprilie, fratele Hans Lückel, un foarte respectat slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Neumühl.
Pe 6 mai, fratele Wenisch Keller,2 slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Velké Leváre în Ungaria.
Pe 17 mai, fratele Toma Häring, un bătrân slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Altenmarkt. El fusese un frate în biserică pentru cincizeci și trei de ani.
Pe 23 mai, fratele Abel Ockershauser, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Austerlitz.
Pe 21 septembrie, fratele Matia Binder, un vechi slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Altenmarkt.
Tot în acel an, domnul Stanislaus Rakowsky de la Piskowitz a trimis judecătorul și pe oamenii săi să îi anunțe pe morari (care lucraseră cu credincioșie pentru el de ceva vreme), și în special pe prim-morar, că el, domnul Stanislaus, a angajat un nou morar. Fraților noștri li s-a cerut să părăsească moara. Prim-morarul le-a lăsat tot ceea ce aparținuse morii și le-a oferit un inventar al tuturor lucrurilor judecătorului și oamenilor săi. În schimb, ei le-au oferit libertatea ca să ia tot ce le aparținea fără să își bage nasul în treaba lor.
Cum morarul încărca căruțele cu intenția de a-și lua bunurile ce-i aparțineau pe zi-lumină, doamna a venit și i-a interzis să mai ia din lucruri. Dar doisprezece frați din Teikowitz au mers la moară fără să ceară aprobarea nimănui și fără ca bătrânii să știe și au luat tot ceea ce ne aparțineau și au plecat. Au fost trași la răspundere și mustrați de către frăție și unii au fost excluși pentru că au îndrăznit să acționeze în mod independent și prin asta au provocat comunității destul de multe necazuri și scandal.
Domnul din Piskowitz a făcut o plângere neadevărată la împărat împotriva fraților și a obținut un ordin ca Klaus Braidl, căruia îi era încredințată întreaga biserică-comunitate și încă câțiva frați pentru a apărea înaintea Dietei din Brünn pe 11 martie, 1594. Klaus Braidl a fost chemat să spună ce s-a întâmplat domnilor deși el nu a avut nimic de-a face cu chestiunea cu moara, din moment ce aceasta s-a petrecut în totalitate fără cunoștința lui.
Totuși, domnul Hynek de Waldenstein, capelanul, și domnilor Friedrich von Zerotin din Seelowitz și Georg Christoph Teufel din Teikowitz3 li s-a dat fiecăruia câte o copie a apărării fraților. Au putut vedea că frații au fost acuzați pe nedrept și și-au luat asupra lor sarcina de a-i oferi sfatul lor lui Rakowsky. Domnul Georg Christoph Teufel din Teikowitz în special a vorbit în numele fraților care trăiau pe pământul său. Pe deasupra, domnii au găsit convocarea fraților la Dietă ca necuviincioasă. Au spus că dacă oricine ar fi avut de adus o acuză fraților, conform obiceiului acesta ar trebui să se adreseze domnilor sub care ei trăiau. După acest episod, frații au fost trimiși acasă, iar domnul Teufel s-a pronunțat în legătură cu nevinovăția lor în camera de consiliu. Astfel că Dumnezeu ne-a ajutat să răzbim din nou.
Aceste trăsături gramaticale ale textului în germană începând cu anul 1593 par să indice că în acest moment un nou scrib a continuat cronica până la sfârșitul anului 1613.
O cântare compusă de Keller se află în LdHBr, 802; de asemenea vezi Wolkan, Lieder, 233.
Domnul de Teikowitz (Tavíkovice), Georg Christoph Teufel este menționat în jurnalul de călătorie (Raisbuch) al lui Hans Georg Ernstinger (Bibliothek des Literarischen Vereins Stuttgart, CXXXV, 113) într-un paragraf pentru anul 1602: „Teikowitz include un castel și un sat care aparțin domnului Georg Christoph Teufel, precum și o comunitate rebotezată.” Vezi Zieglschmid, ”Die ungarischen Wiedertäufer. . . ,” nota 59; Zeman, Topography, #153.
Vestea Bună 