”Existau mult mai mulți dintre ai noștri care trăiau acum în Moravia și am influențat țara mai pregnant decât în trecut când fuseserăm mai puțini.” 1590, Scrisoarea către Dieta Regională. Cronica fraților hutteriți (156)

1590

Pe 1 martie, 1590, fratele Blasi Harer, un slujitor al Cuvântului a adormit în Domnul la Alexowitz.

În prima duminică din Postul Paștelui, 11 martie, 1590, cinci frați au fost investiți în slujba Cuvântului la Neumühl de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Aceștia erau Iacob Hinner [sau Kitz], Petru Trier, Lamprecht Jänko, Sebastian Dietrich și Andreas Lehner.

În aceeași zi, trei frați, Kaspar Uhle, Seyfried Geiss și Georg Acker,1 au fost numiți în slujba Cuvântului pentru o perioadă de testare.

Din pricina conștiințelor noastre nu puteam plăti impozitele obișnuite în măsura în care erau percepute pentru război sau avanposturile situate la frontiere, astfel că autoritățile confiscaseră animale din șeptel, vin și alte bunuri în schimb. După ce aceste fapte au continuat pentru câțiva ani, ei înșiși au obosit din pricina aceasta și în urma repetatelor noastre proteste și plângeri. Câțiva domni care ne puseseră această întrebare înainte ne-au întrebat din nou ca noi la rândul nostru să le spunem ce puteam face ce nu ar fi reprezentat o pată pe conștiințele noastre. Spuneau că cu siguranță din moment ce ne bucurăm de beneficiile țării și ne putem îndeletnici cu meseriile noastre, nu ne puteau scuti în totalitate. Dacă un grup numeros ca al nostru nu ar plăti nimic, acest fapt ar plasa povara pe umerii Dietei Regionale. Ar trebui să ne mai gândim la acest aspect.

Din moment ce am fost rugați de mai multe ori să facem ceva pentru țară ce nu ne-ar păta conștiințele, ne-am gândit ce să facem, cum nu am dorit să reprezentăm o povară pentru Dieta Regională. Existau mult mai mulți dintre ai noștri care trăiau acum în Moravia și am influențat țara mai pregnant decât în trecut când fuseserăm mai puțini. Acum trebuia să cumpărăm cantități însemnate de grâne și lemn, precum și altele. Știam că acestea reprezentau o cerere însemnată pentru Dieta Regională. Prin urmare, bătrânii și frații din toate comunitățile s-au întâlnit pentru a se consulta dacă nu puteam să oferim ceva pentru binele țării care nu ne afecta conștiințele. Era acceptat în unanimitate faptul că de asemenea ar trebui, din moment ce beneficiam de pe urma țării, să contribuim cu ceva la Dieta Provincială, cu rezervele totuși exprimate în următoarea scrisoare adresată domnului Friedrich von Zerotin la Seelowitz, care adusese problema în atenție în numele Dietei Regionale.

Vă dorim Domniei Voastre acum și întotdeauna toate cele bune de la Domnul cel atotputernic! Domnia Voastră își dă seama de dificultățile pe care le avem privitoare la plătirea taxelor și altor domni pe ale căror pământuri trăim nu le convine (ca însuși Domnia Voastră) că trebuie să ne ia caii, boii noștri și alte lucruri în schimb, după cum s-a întâmplat de ceva vreme. Ei privesc acest fapt ca regretabil, ceea ce cu siguranță că este și ne-au cerut să găsim altă cale de a ajuta această țară care nu se împotrivește conștiințelor noastre. Ne-am gândit la această chestiune cu seriozitate, pentru că nu dorim să reprezentăm o povară, ci pentru binele țării cu bucurie vom face ceva ce nu se împotrivește conștiințelor noastre.

Teama noastră cea mai mare, totuși (și implorăm Domnia Voastră să nu înțelegeți greșit), este că doar numele și nu și taxa va fi schimbată, și astfel să fim împinși în aceasta și să nu ne mai putem întoarce atunci. Dacă am fi descoperit atunci că era folosită pentru război sau în folosul altor scopuri împotriva cărora ne opunem, acest lucru ne-ar nemulțumi tare mult. Dacă s-ar ajunge la acest lucru, am prefera să ni se ia lucrurile și bunurile ca și până acum decât să sprijinim în vreun fel faptele de răzbunare și să ne pătăm conștiința. Spunem aceasta în frică de Dumnezeu, pentru că nu plătim niciun impozit pentru răzbunare și nici nu oferim nimic care să înlocuiască aceste impozite.

Putem oferi doar ceea ce ar ajuta țara în vreo altă cale, după cum ne-am dat seama că ne bucurăm de beneficiile țării și ni se permite să cumpărăm grânele de care avem nevoie oricând acestea sunt disponibile. Nu putem cumpăra îndeajuns în piețe deoarece altfel oamenii s-ar plânge. În continuare, ne-am bucura dacă domnii ne-ar da voie cu mărinimie să putem continua să producem bere pentru uzul propriu, ca și înainte. Pentru a nu împovăra țara, ne-ar plăcea să ne auto-susținem prin propriile noastre meserii și să trăim de pe urma pământului.

Am fi doritori să plătim o sumă anuală pe fiecare casă unde avem o bucătărie la comun, cât timp suntem asigurați că banii vor fi folosiți în mod profitabil pentru țară și pentru oamenii aflați în nevoie. Dumnezeu știe că vom face orice putem pentru a evita să reprezentăm o povară pentru oricine. Și totuși, am cere ca suma să nu fie mai mare decât ne-am putea permite să plătim și să nu crească, deoarece avem printre noi mulți bolnavi și oameni cu handicap de care trebuie să ne îngrijim.

Trebuie să ne așteptăm la vremuri de necaz, neștiind ce va permite Dumnezeu să se abată asupra noastră ca și test pentru credința noastră. După cum ar trebui să ne mutăm din casele noastre sau să fim alungați din ele în sărăcie, în acest caz nu vom putea să plătim aceste taxe. Dar din moment ce atât de des ni se reproșează faptul că ne bucurăm de beneficiile țări fără a avea tragere să oferim ceva în schimb, ne-am gândit că ar fi necesar să vă scriem răspunsul nostru Domniei Voastre cu toată buna credință. Nu ne opunem faptului că trebuie să contribuim cu partea noastră dacă aceasta poate fi făcută în numele lui Dumnezeu și fără să ne dăuneze conștiințelor noastre. Dorim să oferim ajutorul nostru în orice slujește unei cauze bune, după priceperea noastră și atâta timp cât Dumnezeu admite acest lucru.

Cererea noastră umilă este ca Domnia Voastră să nu fiți contrariat de modesta noastră scrisoare, ci ne veți prezenta cazul Dietei în numele nostru. Rugați-i în numele nostru să aibă răbdare cu noi, pentru că am fost alungați în acest ținut ca străini din pricina credinței noastre. Vrem să fim răbdători, rămănând plini de speranță și rugându-ne fără încetare ca Dumnezeu să ne ofere pacea autorităților nostre de la guvernare și Moraviei, astfel ca noi, prin pacea lor, să experimentăm de asemenea pacea. Fie ca Dumnezeu să permită aceasta. Cu acestea vă dorim Domniei voastre fericire și bunăstare.

Datată: Neumühl, 14 mai, 1590.

De la bătrânii Bisericii

pe care oamenii o numesc hutterită

Rezultatul a fost că Dieta Regională ne-a impus o taxă anuală de doisprezece guldeni pe fiecare casă a noastră cu o bucătărie comună. Jumătate din sumă, șase guldeni, trebuia să fie plătită de ziua sf. Bartolomeu [24 august] și cealaltă jumătate în ziua sf. Nicolae [6 decembrie], începând cu anul 1590.

Mai târziu, în 1593, Dieta Regională a cerut în plus opt guldeni, ajungându-se la douăzeci de guldeni pentru fiecare casă cu o bucătărie la comun.

Pe 1 august, 1590, fratele Baltazar Hasenfelder, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Moskowitz.

1

Acești frați erau: un pantofar, un dogar și un legător de cărți, Beck, 303.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s