Sinagoga satanei (4)

Serial(1, 2, 3, 4, 5)

 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci sunt o sinagogă a Satanei.” Apocalipsa 2:9

O  a treia concluzie pe care o tragem observând evoluția de mai târziu a teologiei iudaizatorilor (creștini evrei care au dorit să-și impună caracteristicile iudaismului și asupra creștinilor dintre neamuri) este că această mișcare de ”iudaizare” a păgânilor deveniți creștini, a avut ”succes” și amintirea în Apocalipsa de două ori a expresiei ”sinagogă a satanei” cred că are legătură cu această întoarcere spre iudaism, atât de aspru înfierată de către apostolul Pavel.
Cel mai sigur e vorba în Apocalipsa de unii ”ce zic că sunt iudei și nu sunt”, adică sunt neamuri care au început să trăiască în felul iudaic, preluând de la iudei modelul sinagogii și fiind astfel strămoșii religiilor istorice de puțin mai târziu: ortodoxia și catolicismul.
Aceste religii păstrează și transmit din abundență până astăzi modelul iudaic de închinare, chiar prin felul cum este împărțită clădirea (naos și altar), cu acel iconostas între ele, o copie a perdelei dinăuntru templului și cu toate elementele iudaismului copiate și multiplicate: preoți, haine ”sfinte”, tămâie, preoție care se dă de la unul la altul, altar, clădire împărțită în două, etc

Prin această așezare și copiere, bisericile respective transmit în mod agresiv mesajul (inacceptabil din punct de vedere biblic) că biserica lor este continuatoarea și înlocuitoarea Israelului în planul lui Dumnezeu, adică acea teologie a înlocuirii, roditoare de atât de mult rău în istorie și prima pricină a antisemitismului turbat din lume.

Modelul bisericesc de astăzi, bazat pe catedrală sau templu, pe clădire,  un model care copiază sinagoga este justificat de puține versete biblice, cu puține exemple din viața apostolilor (unul din ele e cel din Iacov 2:2), dar această justificare e cea mai mică grijă a celor ce-l promovează, grija lor cea mare e să exploateze cât mai profitabil pentru ei acest sistem de făcut bani.
Desigur că dumneata, răbdătorul meu cititor care te găsesc aici la al enșpelea paragraf al stufoasei mele explicații nu te regăsești printre victimele acestui sistem, altfel nu ai fi citit atât de atent până aici.
Catedralele, templele, bisericile, pe lângă că transmit un mesaj distorsionat (și împotriva Adevărului: că cei credincioși alcătuiesc templul), sunt de cele mai multe ori un mijloc de a face bani al celor ce și-au făcut din evlavie un izvor de câștig.

Poate tu vei spune că în biserica ta nu există iconostas, deci nu te privește ce scriu eu.
Dar un iconostas nevăzut există?
Există în biserica ta clerici și laici?
Există oameni despre care ceilalți cred că transmit puteri magice prin slujbele lor?
Poate vei zice că nu?
Probează asta!
Încearcă să te sustragi slujbelor lor, să nu accepți să-ți facă decât ce găsești în Scriptură că este scris și vei vedea un ”iconostas” nevăzut, o frică a tuturor de ei și o dorință de compromis.

Am mai observat că imensa majoritate a celor ce practică sistemul clerical nu cred în răpire și implicit nici în restaurarea poporului Israel și se deduce că nici în arătarea mâniei lui Dumnezeu.
Sunt lucruri logic legate unele de altele: de exemplu, un calvinist nu poate fi premilenist, dacă este n-a gândit destul.

Răstălmăcirile învățăturii apostolilor, despre care scriu atât Petru, cât și Pavel, au de-a face cu această întoarcere la iudaism, cu iudaizarea creștinismului, iudaizare făcută și cu ajutorul modelului iudaic de strângere: sinagoga.

Observăm și astăzi că pe măsură ce o comunitate se îndepărtează de adevărurile simple și clare ale cuvântului lui Dumnezeu, se clericizează, se catedralizează și devine tot mai asemănătoare cu sinagoga: are fruntași, locuri dintâi, locuri sfinte, apoi chiar oameni sfinți și rămășițe sfinte.
În același timp are loc o scădere în motivație a celor ce se adună, scădere simplu de înțeles: izvorul adevăratei evlavii (angajament) constă în legătura logică între justețea mâniei ce se va arăta și vestirea ei. Doar cei conștienți de arătarea mâniei (de înțeles doar în cadrul de înțelegere biblic: răpire, restaurarea Israelului, pedepsirea neamurilor necredincioase, etc.) vor fi în mod logic motivați la vestirea salvării de această revărsare de mânie a Creatorului.

Mulți așa-ziși vestitori ai Veștii Bune sunt un fel de Noe ratați, care în loc să construiască corabia, se apucă de investiții imobiliare.

Putem spune despre o ”biserică” care copiază modelul sinagogii iudaice, a căror membrii se cred iudei (dar nu sunt), că  este o sinagogă a satanei?
Absolut.
(urmare-5-)