”Când a ajuns la locul de execuție, era atât de plin de încredere în Dumnezeu că a sărit de bucurie.” Execuția fratelui Cristian Gasteiger la Munchen, 13 septembrie 1585. (152)

În vinerea dinainte de Rusalii, 30 mai, fratele Cristian Gasteiger sau Schmidt (un fierar), a fost întemnițat la Ingolstadt în Bavaria. Chiar în acea duminică, doi iezuiți și preotul orașului au sosit pentru a-l interoga referitor la credința sa, dar curând s-au oprit din moment ce răspunsurile nu erau pe placul lor.

Nouă zile mai târziu, cei doi iezuiți au venit din nou să vorbească cu el și au început să înfiereze din abundență Biserica [hutterită]. Cristian i-a mustrat. Au vorbit pentru mai mult de o oră, iar apoi cei doi au plecat cu o falcă în cer și cu una în pământ. Unul dintre iezuiți spunea că ar bloca toate drumurile pentru a ne prinde. Fratele i-a răspuns, „întotdeauna am știut că voi erați cei care ne-au trădat.”

Trei săptămâni mai târziu, alți doi iezuiți au sosit pentru a-l îndoctrina, dar din moment ce nu le cânta melodia, au plecat.

După alte două zile preotul parohiei a venit împreună cu un doctor în teologie. Au vorbit despre botezul nou-născuților și spuneau că un bebeluș era blestemat dacă nu era botezat. Fratele Cristian le-a răspuns că bebelușii nu erau blestemați și și-a argumentat răspunsul pe baza Scripturii. La aceasta l-au numit un eretic și au declarat că un nou-născut are un drac în el și prin urmare trebuie să fie botezat. A întrebat, „Dar cum întră dracul acela în copil?” I-au spus că ”Vine de la mamă.” Dar el i-a contrazis.

În următoarea zi, judecătorul principal și cohortele lui au sosit și au spus, „Știi foarte bine de ce te afli în închisoare. Te afli aici de ceva vreme deja și preoții te-au vizitat, dar nu prea ai profitat de șansa oferită. A trebuit să raportez la curte despre tine și porunca a sosit că ar trebui să vorbesc cu tine. Dacă nu te întorci la credința părinților tăi vei fi ars pe rug. Apoi vom vedea dacă reprezinți o cinste pentru Domnul.”

Fratele i-a răspuns, „Deja sunt pregătit să mor oricând. Am încredere că Dumnezeu din ceruri mă va păstra credincios până la sfârșitul meu. Nu mă voi abate de la adevăr. Fie ca voia lui Dumnezeu să se facă întotdeauna.”

În următoarea zi, încă doi iezuiți au venit să polemizeze cu el și pretindeau că credința sa este greșită. Din nou au vorbit despre botezul nou-născuților și au insistat că un copil trebuie botezat, altfel va fi blestemat. Au vorbit cam trei ore și Cristian a răspuns când a fost nevoie, indicându-le învățătura lor falsă; apoi s-au retras.

Ne-a scris din închisoare de la Ingolstadt că a fost întemnițat din cauza adevărului sfânt și că nu se va abate de la el, deși l-ar costa viața. Ar trebui să fim încrezători în totalitate în el, va lupta cu vitejie pentru coroana veșnică. Simțea în mod evident că Dumnezeu îl sprijinea cu credincioșie în legăturile lor, pentru care îi oferea lui Dumnezeu mulțumiri zi și noapte,rugându-se să rămână devotat și credincios până la moarte. La sfârșit ne-a trimis salutări în Hristos nouă tuturor.

Pe 25 august, când se aflase deja în închisoare la Ingolstadt pentru mai mult de doisprezece săptămâni și toți popii și iezuiții de acolo se aflau pe punctul de a ceda fiindcă nu rezolvaseră nimic, el a fost înlănțuit de o căruță și dus de la Ingolstadt la München. După ce stătuse în închisoare la München pentru mai mult de două săptămâni, a fost condamnat pe 13 septembrie. Din moment ce principele era plecat, iar judecătorul principal tocmai ce murise, ajutorul de judecător era responsabil să dea verdictul, dar a refuzat, spunând că nu făcea parte din îndatoririle sale. Primarul și alții care judecau cazul erau de asemenea nedoritori să își ofere aprobarea, dar iezuiții au insistat și au grăbit lucrurile. Astfel că au făcut ce le trecea prin cap.

Cristian a fost adus la treptele din fața primăriei și acolo a fost condamnat să moară de sabie. În timp ce era condus spre moartea sa, era atât de bucuros și neînfricat și vorbea cu atâta tărie, că nici nu îi mai recunoșteai pe iezuiți. L-au scuipat în față și chiar și călăul a plâns pentru el. Iezuiții nu îi dădeau pace, chiar și ținându-și crucifixul idolatru în fața lui, dar el a scuipat pe acesta și au spus că ar trebui să îl pună sub cheie. Oamenii erau ultragiați că iezuiții îl scuipaseră în față.

Când a ajuns la locul de execuție, era atât de plin de încredere în Dumnezeu că a sărit de bucurie, pentru că a văzut că coroana pentru care se luptase să o câștige se afla acum foarte aproape. Călăul stătea înaintea sa cu sabia scoasă, alăturându-se iezuiților în eforturile lor de a-l face să se dezică. Dar fratele Cristian i-a vorbit cu hotărâre călăului, spunând că ar trebui să își facă îndatorirea față de el. Le-a spus iezuiților să plece, pentru că chiar dacă erau mii ca ei sau chiar și zeci de mii și nu l-ar fi atras de partea lor. Apoi și-a așezat capul pe butuc și călăul l-a decapitat. A rămas de neclintit și bucuros până la final.1

1 Martiriul lui Cristian Gasteiger este comemorat în cântarea “Himmlischer Gott und Herre, lass dich` erbarmen schier” (Doamne Dumnezeule din cer, ai milă de noi), LdHBr, 763-768 (versurile 34-44). Vezi ME, II, 440; Wolkan, Lieder, 235; Martyrs Mirror, 1062; Beck, 296-298.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s