Felix, îngrozit de judecata viitoare

Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te;..” FA 24:25

paul-felix-plate-1c

Această imagine  (a dregătorului corupt Felix din cetatea Cezareea) îmi stă înainte de câte ori îmi deschid gura ca să discut cu vreun necredincios despre mântuirea sufletului său.

Primul pas al minții pe poarta dintre confuzie și claritate începe cu o spaimă reală:
Pavel îi prezintă dregătorului viitorul: adică judecata care îi va aduce pedeapsa, că dacă nu se pocăiește ca să capete ”justețea”(neprihănirea) lui Dumnezeu, adică, dacă nu dă dreptate lui Dumnezeu și planului Său va avea parte de pedeapsă și de dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu la judecată.

Această prezentare a viitorului, Pavel a făcut-o  ca și cum ar fi povestit un lucru întâmplat deja, cam așa cum sunt scrise în Scriptură profețiile, ce sunt relatate ca și cum ar fi fapte împlinite.

Desigur nu ar trebui să ne imaginăm că Pavel  a fost un demagog șmecher, care a stăpânit bine patosul oratoric și a obținut o reacție emoțională adecvată.
Nu, nicidecum, Pavel a povestit episodul judecății cu mult realism și cu o durere reală, cu dragoste sinceră pentru ascultător, chiar pentru cel ce-l ținea închis,  a povestit realități, așa cum se face protecția muncii la muncitori sau pregătirea pentru paza contra incendiilor: cu argumente, cu studii de caz, cu exemple, cu citate din Scripturi.
Probabil a vorbit cu lacrimi, plângând.

Obținerea fricii nu s-a făcut cu scopul mârșav de a câștiga acordul, ci cu acel scop nobil de a-l trezi pe ”bețiv”, pe amețit.
Frica, groaza trezesc omul, îl fac pe om să-și vină în fire, să iasă din gradul lejer de acceptare a confuzionismului și să dorească exactitatea.
Iar exactitate cu privire la destin, la timp, la istorie, la soartă nu se găsește decât în Cuvântul lui Dumnezeu.

Că acest Cuvânt conține în Sine profeții exacte despre o vreme a pedepsei, numai cine nu a citit bine nu vede.
Tot Vechiul Testament e plin de avertismente, de exemple de pedepse, de exemple de pocăințe ce au dus la anularea pedepselor sau chiar la binecuvântări în loc de pedepse.
A scoate din ecuație mânia lui Dumnezeu în prezentarea evangheliei nu e o dovadă de înțelepciune, nici de dragoste, nici de tact oratoric, ci e o dovadă de lipsă de cunoștință, de lipsă de corectitudine față de Plan și  e o dovadă de neînțelegere a felului cum Dumnezeu îi trezește pe oameni:
Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce dela răutatea lui şi dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mântui sufletul!” Ezechiel 3:17-19

Mânia lui Dumnezeu e reală, oamenii trebuiesc înștiințați.
Judecata lui Dumnezeu e reală, va veni în curând, oamenii trebuiesc informați, așa cum Noe vestea potopul, tot așa, peste lumea de acum va veni un ”potop” de foc.
Îngrozirea lui Felix nu a fost o ”metodă” a lui Pavel, ci tocmai începutul învățăturii Lui.
Pavel învăța pe oameni cu lacrimi și cu durere, prezenta Planul lui Dumnezeu cu detalii, ca un fapt foarte sigur.
Angajamentul lui Pavel provenea tocmai din această conștiență, din această trezie a minții.

Starea de confuzie de astăzi, (chiar printre cei ce predică vreun fel de evanghelie) se datorează tocmai lipsei acestei conștiențe, datorită lipsei de convingeri cu privire la Planul lui Dumnezeu.
Cine nu crede în răpire și în necazul ce va urma, își permite să fie ușuratic în dialoguri cu cei ce merg orbi spre acel necaz.
Noe nu a fost așa atunci când construia corabia.
Pavel nu a fost așa atunci când punea temelia Adunării.
Tu cum ești, cum zidești deasupra, ce aștepți?
Ești conștient de necazul care se va declanșa ca potopul după răpirea Adunării?
De judecățile care vor urma?
Când zici ”mântuire” la acest lucru te gândești sau la o mântuire mistică de o pedeapsă probabilă și nedefinită.
Cel puțin profețiile împlinite din istoria recentă plină de tragedii a poporului pământesc al lui Dumnezeu, a poporul Israel, ar trebui să ne stea înainte ca un semn extrem de evident al apropierii declanșării sfârșitului.
Domnul Isus nu a dat o dată, nu a precizat o zi, dar a amintit un „calendar” în care data n-o știm, dar anotimpul da: ”vara este aproape”.
Pentru poporul Israel primăvara a venit și vara se apropie: smochinul a înfrunzit.
Ei sunt semnul nostru.
Dar ca să se reverse binecuvântările peste ei, noi trebuie să fim luați.
Te doare pentru cei ce rămân, pentru rudele tale?

Cam aceasta era gândirea lui Pavel, de aceea s-a îngrozit Felix.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s