Convingere, conduită, comunitate

Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău” 2 Corinteni 13:7

Ordinea în care lucrează Dumnezeu în oameni este  aceasta: ”spală mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului”, sau ”arată-mi credința ta din faptele tale”.
Este o ordine divină de lucru dinăutru spre înafară: credința face fapte, convingerea produce conduită.
Mai departe, Dumnezeu îi conduce pe cei ce au aceeași conduită să se adune în aceaași comunitate.
Drumul de la convingere la comunitate trece prin conduită, prin fapte.
Mărturia lui Dumnezeu se zidește în convingeri, se justifică prin conduite și se păstrează în comunitate.
Este ca o funie împletită în 3:
franghie

Când una din șuvițe se strică, funia își pierde rezistența.

Ordinea în care lucrează diavolul de obicei este invers, de la comunitate spre credință, din afară spre înăuntru.
Pentru a nimici credința, diavolul încearcă să distrugă comunitatea, să împrăștie turma.
Pentru acest scop, diavolul va introduce în comunitate pe furiș oameni prefăcuți care să modifice treptat, pe furiș, conduita.
Acest scenariu a fost profețit:
Căci s’au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru” Iuda 4
” Căci cine-i zice: „Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele” 2 Ioan 11
Prin schimbarea treptată a conduitei, convingerea este aruncată în derizoriu, credința devine disprețuită.
Căci la ce mai e bun un standard dacă nu e folosit, un cântar ce nu măsoară nimic, o credință care nu produce fapte?
Logic, la nimic.
La abandonarea convingerilor se ajunge prin acceptarea nivelului de confuzie atât de jos, încât să se socotească conduita ca fiind rezultatul unei ”lucrări” mistice „a lui Dumnezeu„, așa-zis lucrare absolut independentă de convingeri, de credință, de cuvântul credinței, de logica credinței,  de cugetul care cere neprihănirea credinței.
Mulți nu cred că e necesar tot acest proces lung de zidire de convingeri ci că există un fel de moment ”al duhului sfânt” ce-l ”va transforma” pe om într-o secundă, îl va ”naște din nou” și omul va crede instant și întreg toată învățătura lui Dumnezeu.
Amarnică înșelare!
Din abandonarea convingerilor se ajunge la modificarea conduitei și la distrugerea comunităților…sau la transformarea lor în cluburi ale celor cu forme identice de evlavie.

Unde s-a greșit?
Nu a fost înlăturat la timp cel ce a schimbă conduita, cel ce a schimbat învățătura.
Dragul meu, te poți întoarce din această înșelare, aplecându-te asupra cuvântului lui Dumnezeu în toată simplitatea Lui.
Să nu te trezești că faci ceva împotriva învățăturii lui Dumnezeu.
El nu va putea atunci să nu te pedepsească.
La Tiatira avem exemplul unei persoane care a învățat schimbarea conduitei:”să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor”.
Aici e mai grav, diavolul a acționat tocmai prin învățătură să distrugă funia.
Oricum ar fi, avem nevoie de aceste 3 elemente. Dacă ultimul (comunitatea bună) este mai greu de găsit, să fie familia noastră a fiecăruia acel fuior care împreună cu fuiorul convingerilor și al conduitei să împletească în copiii noștri o funie trainică a nădejdii de care să se țină, până dincolo de perdeaua dinăuntru templului.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s