1584
Duminica, 23 februarie, 1584, fratele Wastel Anfang a fost numit în slujba Cuvântului la Neumühl.
În același timp, următorii frați au fost aleși în slujba Cuvântului și puși într-o perioadă de testare: Georg Planer, un ceasornicar; Adam Neyffer, un bărbier-chirurg și Wolf Hungermüller.1
Zece frați au fost puși în slujba treburilor de zi cu zi: Hans Seidler sau Schweizer, Paul Hörer, Hans Janes, Martin Wolf, Georg Leicke, Wolf Wentzel, Leonard Maurer, Christel Kircher, Bärtel Rebner și Matia Pühler.2
Pe 13 iulie taxele au fost eliminate de către Dieta de la Olmütz. Domnul Hynek von Waldstein la Birtnitz, guvernator al marcgrafatului de Moravia și toți nobilii și reprezentanții adunați la Dietă au decis ca taxele să nu ne mai fie cerute, ci să fie eliminate.3 I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu pentru această intervenție. Biserica-comunitate avea de mult probleme de conștiință legate de aceste taxe. Am explicat acest lucru domnilor de multe ori și am declarat cu claritate că nu vom fi de acord să plătim. Eram gata să evacuăm proprietățile lor și să îndurăm neajunsuri decât să îi lăsăm să continue să ne ia taxele acestea de la noi așa cum o făcuseră până atunci – deoarece refuzam să plătim, iar ei ni le deduceau din ceea ce ne datorau.
Pe 12 octombrie, fratele Stoffel Bach, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu a adormit în Domnul la Protzka.
Pe 26 mai, dragul și credinciosul frate Andreas Pürcher, un țiglar de meserie, a fost prins în Latsch, un sat din valea Vintschgau (de unde provenea) și a fost dus la Goldrain.4 Aici a fost torturat cu brutalitate de trei ori pentru a-l face să dezvăluie locul unde fusese găzduit și de către cine. Dar din prima a răspuns cu dârzenie, că fie ce o fi, el nu va fi ca Iuda să trădeze oameni care l-au tratat cu bunătate. Mai degrabă și-ar pierde viața, membru după membru. În afară de aceasta, niciun articol de credință nu era implicat. Unde se făcea referire la credință, el le-ar da cu bucurie o mărturie completă, neținând niciun secret pentru ceea ce a făcut de dragul credinței sale. A încheiat un legământ cu Dumnezeu în botez creștin și intenționa să îi rămână fidel acestuia. Mai degrabă decât să se preschimbe în mincinos înaintea lui Dumnezeu ar îndura moartea dacă nu exista nicio altă cale. Era îndeajuns pentru el dacă un suflet pierdut era convertit la adevăr prin vărsarea sângelui său.
De asemenea, preoți au fost trimiși să polemizeze cu el, dar s-au dat bătuți în curând deoarece nu rezolvau nimic. Le-a indicat viața lor plină de păcat și destrăbălare, întrebându-i cum le puteau arăta celorlalți calea în timp ce ei înșiși erau orbi ca zidul. Le-a spus să se gândească la acțiunile lor proprii și să își întoarcă spatele vieților lor păcătoase. A citat mai multe capitole și vorbe din Vechiul și Noul Testament. Încercarea lor a eșuat în totalitate, iar el a rămas de neclintit în credința sa.
Mulți alții au vorbit cu el, ori în secret, ori în fața tuturor, implorându-l să renunțe la credința sa, pentru că altfel cu siguranță că va muri. Le-a răspuns că toți care doresc să ducă o viață pioasă în Hristos Isus trebuie să îndure prigoana. Aceasta o indică Scripturile și el credea acest lucru. În fiecare zi îl ruga pe Dumnezeu prin Tatăl Nostru ca voia lui Dumnezeu să se facă – voia lui Dumnezeu putea să îl elibereze. Dacă nu se va face voia sa, el dorea să accepte moartea cu răbdare.
L-au rugat să își renege credința doar de data asta și l-ar fi lăsat să plece. Dar le-a răspuns că nu putea și nu va face acest lucru – Dumnezeu îl proteja de la a-și încălca legământul. Mințindu-l pe Dumnezeu e ca și cum un câine s-ar întoarce la ceea ce a vărsat. Ceea ce mărturisise de demult ca fiind adevărul și voia lui Dumnezeu, ar trebui ca să le nege și să le numească pe amândouă minciuni. După mult timp ar mai găsi pocăința și cine știe dacă o va mai găsi vreodată? Prin urmare, nu se va dezice, ci mai degrabă va muri și spera că va rămâne un martor viu pentru adevărul lui Dumnezeu.
A fost transferat de la Goldrain la Schlanders și condamnat la moarte prin intermediul vechiului decret imperial și regal. A fost dat pe mâna călăului, care l-a dus la locul de execuție din Schantzen. În timp ce era dus într-acolo, a vorbit cu o inimă plină de bucurie, lăudându-l pe Dumnezeu pentru că s-a apropiat într-atâta. A dorit să moară răbdător și bucuros din moment ce era voia lui Dumnezeu. S-a adresat oamenilor, exprimându-și marea lui gratitudine și instruindu-i pe aceștia în credința creștină.
Apoi a îngenunchiat. În ziua aceea era înnorat, dar chiar atunci o rază strălucitoare de lumină i-a luminat cu intensitate fața. S-a bucurat și a spus, „Dumnezeu fie lăudat, matale soare drag, că te mai pot vedea încă odată înainte de sfârșitul meu.” Călăul și-a scos sabia și a ridicat-o pentru a da prima lovitură, când oamenii au țipat la el să se oprească și l-au implorat pe Andreas să se dezică și să își salveze viața. Dar a refuzat și curajos fiind și-a așezat capul pe butuc. Călăul l-a decapitat și acesta și-a dat duhul în pace.
Corpul său a fost atunci pârlit un pic prin intermediul unui foc făcut cu paie ca și simbol al arderii. Astfel că în răbdare și constanță și-a sfărșit acesta drumul cu un zâmbet pe buze. Aceasta s-a petrecut pe 19 octombrie, 1584, în jurisdicția Schlanders, după ce stătuse în închisoare pentru douăzeci și două de săptămâni.
Înainte de moartea sa, Andreas ne-a scris un mesaj lapidar din închisoare. A trimis sfântul salut creștin bisericii, rugându-ne în mod expres ca toți credincioșii să fie salutați din partea lui cu pacea lui Isus Hristos. Nu ar trebui să ne neliniștim cu privire la el, pentru că dorea să rămână devotat și credincios, în mâna Domnului până la capăt. După cum s-a relatat, s-a ținut de acest lucru.5
Pe 23 decembrie, duminica dinaintea Crăciunului din 1584, fratele Andreas Lorengi a adormit în Domnul la Kostel. A venit de la Padua (republica Veneția) și era un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu care vorbea și italiană și germană.
1 Wolf Hungermüller era de asemenea numit Schönberger, se presupune că după locul său de naștere; vezi Beck, 288;
2 Hans Seidler a fost unul dintre primii membrii ai Frăției elvețiene care să se alăture Bisericii hutterite; vezi Beck, 352. Georg Leicke venea din Hesse (Germania), Wolf Wentzel din Znaim (Znojmo, Moravia), Bärtel Rebner din valea Rinului și Matia Pühler din Suabia, vezi Beck, 288.
3 Hynek Brtnicky von Waldstein i-a succedat catolicului Hans Haugwitz din Bisckupice ca și guvernator al Moraviei. Domnul Hynek le-a permis hutteriților să trăiască pe proprietățile sale. Era cunoscut ca un om educat și se spunea că ar fi avut o anumită afinitate pentru Reforma germană. Vezi Hruby, Wiedertäufer, 56.
4 Latsch (Làces), un oraș lângă Schlanders (Silandro, la west de Merano) pe râul Adige. Goldrain cu un castel și Schantzen (menționat în relatarea lui Pürcher) se aflau în parohia Latsch. Vezi Beck, 289 n.1.
5 O cântare despre moartea lui Andreas Pürcher se află în LdHBr, 760-763; vezi Wolkan, Lieder, 235. Cât despre procesul și moartea sa, vezi Martyrs Mirror, 1059-1060; ME, IV, 234; Beck, 289-291.
Vestea Bună 