Capturarea, condamnarea și execuția fratelui Melhior Platzer la Rankweil,6 noiembrie 1583. Cronica fraților hutteriți. (146)

În vinerea de după Rusaliile din 1583, fratele Melhior Platzer, care înainte fusese farmacist, a fost luat prizonier din pricina credinței sale în satul Rankweil (aparținând de Innsbruck, deși se afla în jurisdicția Feldkirch-ului, domeniul Contelui Hannibal1). Melhior a fost imediat pus în lanțuri la Rankweil și a fost dus într-o temniță din adâncul castelului Feldkirch, de unde a fost adus în repetate rânduri înaintea oficialităților și a preoților. Întotdeauna a fost pregătit să depună mărturie pentru credința sa, opunându-se cu fermitate învățăturilor lor false.

Un preot în special, care se presupunea a fi un om foarte înțelept și învățat a fost adus din orașul Bregenz pentru a polemiza cu fratele Melhior în public. A sperat să își sporească faima sa pe această cale dar curând era evident că a fost făcut de rușine și a spus, „Diavolul m-a adus aici ca să fiu păcălit de Rebotezatul acesta.

Din moment ce preoții n-au rezolvat nimic cu el (această zonă era una catolică), au trimis după prezbiteri luterani să îl aducă pe calea cea bună, dar fără rezultat. A dovedit că ambele credințe se scăldau în nedreptate, neadevăr și învățătură falsă, acestea ținând toată lumea legată de corupție. De aceea lumea era atât de rea, cu fiecare fel de viciu și idolatrie, clerul fiind cei mai mari nemernici dintre toți.

Cum nu au putut să îl convingă prin motive subtile, l-au dat pe mâna autorităților sub acuzația falsă că era un seducător care merita sentința cu moartea. Cu toate acestea, dacă va implora milă și va jura că va pleca din jurisdicția lor, spuneau că îi ofereau întoarcerea acasă. Dar el a răspuns, decât să jure sau chiar să promită, mai bine va aștepta voința lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta l-ar fi costat viața sa. A spus în mod repetat că nu îi era nici frică și nici nu era îngrijorat cu privire la moarte. Apoi, domnii din Feldkirch au fost și mai îngroziți când se gândeau să își păteze mâinile lor cu sângele lui.

S-au gândit să se spele pe mâini de sângele lui, ca și Pilat, trimițându-l înapoi la Rankweil, unde fusese prins. Sosind la Rankweil, a fost adus înaintea curții de către Contele Hannibal, pentru că prințul din Innsbruck i-a înapoiat cazul și a lăsat la latitudinea lui decizia. Verdictul a fost moarte, și aceasta trebuia înfăptuită cât mai repede.

Când fratele Melhior a auzit că se va duce la pururea cerescul Tată, l-a lăudat pe Dumnezeu din inima sa pentru acest măreț dar și s-a bucurat să fie găsit vrednic de a depune mărturie adevărului ceresc prin sângele său. Curând după, călăul l-a condus la locul obișnuit pentru execuții. Oamenii erau foarte îngrijorați și plini de milă cu față de el. Dar fratele Melhior a început să îi avertizeze pe toți cu o ardoare intensă să își ia în considerare viețile lor păcătoase și nelegiuite pe care le duceau în timp ce afirmau în mod fals că sunt creștini spunând, „Tristețe și durere veșnică îi așteaptă pe aceia care omoară un creștin nevinovat din cauza faptului că a renunțat la viața plină de rușine a lumii. Dar voi pune această chestiune în mâinile mărețului Dumnezeu din ceruri, care îi va recompensa pe acești creștini cu numele.”

Preoții au venit în timp ce el era condus afară, încercând să îl aline. Dar el a spus, „Voi preoții sunteți șerpii și scorpionii de care Hristos ne-a avertizat. Pe dinăuntru sunteți plini de păcate, nelegiuire și depravare.” I s-a poruncit să tacă. Apoi a cântat cu o voce clară până când a ajuns la locul de execuție. Aici i-a avertizat pe oameni din nou să stea în gardă împotriva prorocilor falși, care le promiseseră libertate (deși ei înșiși erau sclavi ai distrugerii) și i-au flatat pe oameni pentru a-i strânge în chingile căilor lor întunecate.

A continuat să vorbească oamenilor până când broboane de sudoare îi curgeau pe față. Călăul a luat o cârpă, i-a șters fața lui Melhior și i-a spus, „Spune tot ce ai de spus. Nu te voi opri.”

Călăul i-a spus din nou, „Dacă consimți să faci ceea ce vor domnii și admiți că au dreptate, încă am autoritatea să te eliberez chiar și acum.”

Fratele Melhior i-a răspuns, „Nu o voi face, așa că fă ceea ce ți s-a ordonat.” La aceasta, călăul și-a ridicat sabia și l-a decapitat pe Melhior. Apoi l-a așezat pe o grămadă de lemn pe care o pregătise în apropiere și l-a ars.

Melhior s-a ținut de adevărul lui Dumnezeu cât timp viața a sălășluit în trupul său. A fost executat după douăzeci și șase de săptămâni de întemnițare, miercurea înaintea sărbătorii sf. Martin, aceasta fiind pe 6 noiembrie, 1583.2

1 Iacob Hannibal von Hohenems (1530-1587), după 1560 conte imperial, după 1568 magistrat-principal al celor patru domenii Vorarlberg (Austria de vest), a fost fiul Clarei de Medici, prin urmare nepotul Papei Pius al IV-lea. Vezi Beck, 283 n.1; Allgemeine Deutsche Biographie, XIII, 509-511.

2 Melhior Platzer a fost un farmacist; vezi ME, IV, 189; Beck, 283-284; Martyrs-Mirror, 1058-1059. O cântare despre el se află în LdHBr, 756-760. Despre întemnițarea lui anterioară, vezi deasupra, pp. 442-443 (!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s