Călăul l-a luat pe fratele Iacob Mändel primul și l-a împins în apă. Când a murit, călăul l-a scos afară și l-a azvârlit în fața lui Heinrich spunând, „Dragul meu Heinrich, uite-te la fratele tău, care și-a pierdut viața. Dezice-te sau va trebui ca și tu să mori. Nu există altă cale.”
Dar Heinrich a spus, „Niciodată nu mă voi dezice și părăsi adevărul divin. Voi rămâne de neclintit, chiar dacă mă va costa viața.”
Un pastor îl presa în mod special, spunând, „O, Heinrich, renunță la această credință nouă, această sectă.”
Fratele Heinrich s-a întors înspre el și i-a spus, „Ce?” O sectă? Cred în Dumnezeu Atotputernicul Tată, în Isus Hristos Domnul și Salvatorul nostru, în sfântul lui Cuvânt și porunca lui divină. Nu mă clintesc vis-a-vis de aceasta. Credeți că aceasta este o sectă? Ce fel de credință aveți? Dacă credeți în orice altceva, dumneavoastră sunteți parte a unei secte cu o credință nouă. Respingeți-o și părăsiți-vă viața voastră păcătoasă și clevetitoare.” Pastorul s-a acoperit de rușine și a fost redus la tăcere. Văzând că Heinrich a rămas de neclintit, călăul l-a înecat la fel cum a făcut și cu Iacob. Aceasta s-a petrecut la Baden în Aargau în Elveția pe 9 octombrie, 1582, după ce frații stătuseră în închisoare pentru patru săptămâni și jumătate.
În timp ce erau încă în viață, aceștia dragi frați și-au trimis salutul creștin din închisoare – prima dată bătrânilor și apoi întregii biserici a lui Dumnezeu – prin cuvântul transmis unui prieten de-al nostru care fusese cu ei. Ei au spus că trebuie să avem deplină încredere în ei, pentru că erau determinați să rămână devotați și să nu își întoarcă fața de la adevărul divin. Chiar dacă i-ar fi costat viața lor de șapte ori iar și iar, ei tot ar renunța la totul prin harul și ajutorul Domnului. De dragul cuvântului lui Dumnezeu, și-au încredințat în grija noastră soțiile și copiii lor, pe care trebuiau să îi părăsească, oricât i-ar fi fost de dragi și scumpi. În final, și-au luat un rămas bun plin de dragoste de la întreaga biserică-comunitate, pentru că nu ne vor mai vedea niciodată pe acest pământ; fiecare ar trebui rămână de neclintit și adevărați pentru a ne putea întâlni cu bucurie pe lumea cealaltă, unde mii de credincioși ne așteaptă. Acest șir de întâmplări a fost de asemenea transpus într-o cântare.
Vestea Bună 