Cronologia asiriană

Există în lume mai multe sisteme de măsurat timpul, de numărat anii.
Toate au ca diviziune anul, Dumnezeu a lăsat așa prin anotimpuri.
În scopul acesta a lăsat Dumnezeu anotimpurile și mișcarea astrelor, a ”luminătorilor”:pentru ca astfel oamenii să poată măsura timpul.
Dumnezeu știa că va fi nevoie de această măsurare mai târziu.
Astăzi vreau să descriu sistemul cronologic asirian și vă rog să aveți în vedere această imagine când citiți:
cronologia-asiriana
Imaginea de mai sus, aflată în Muzeum Pergamon din Berlin este o reconstituire a ”calendarului” din orașul Assur, reconstituire realizată de Walter Andrae, arhitect german care a condus campania de săpături din Mesopotamia.
Cunoștințele lui Andrae de arhitectură l-au ajutat să reconstituie planurile vechilor cetăți de imediat după potop, chiar dacă aceste cetăți au fost apoi una după alta nimicite, conform Planului lui Dumnezeu și exact așa cum găsim scris în Scriptură.
(Pentru că, DA, toate descoperirile arheologice doar confirmă Scriptura, nu trebuie să ne temem de ”împotrivirile arheologiei” pentru că arheologia este cea mai bună prietenă a Bibliei dintre toate științele.
S-a scris recent că s-a descoperit un oraș egiptean de 7000 de ani.
N-are cum, e o exagerare, e o minciună, potopul a avut loc la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, istoria lumii e foarte scurtă și acest lucru este confirmat de Biblie.)

Cum măsurau timpul oamenii de după potop?
În ani.
E normal, dar de unde începeau numărarea anilor?
Imediat după potop, de la potop.
La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.” Geneza 11:10
Apoi, anii erau numărați după anul nașterii primului născut succesiv:
La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.” Geneza 11:12
După Babel, când oamenii s-au împărțit în națiuni (etnii) și au avut împărați, anii se numărau după anul de începere a domniei fiecărui împărat:
”în anul întâi al lui Darius…” etc.
Și tot așa.
În acest mod a fost înregistrată în piatră și cronologia asiriană.
Când s-au adunat un șir lung de împărați pe care nu i-au mai putut ține minte, au cioplit pentru fiecare împărat o piatră cu numele împăratului și câți ani a domnit.
La Assur s-a descoperit un lung șir de pietre reprezentând fiecare piatră un împărat. Vedeți reconstituirea în poza de mai sus. Pe fiecare piatră s-a păstrat o mică inscripție: câți ani a domnit.
Cam așa arăta una din pietre expusă la muzeul Pergamon din Berlin:
piatra
(Furia distrugătorilor de mai târziu n-a lăsat aproape nicio piatră întreagă.)
Copii după liste de împărați s-au descoperit în Asiria, deasemenea șirul de pietre cronologice de la Assur.
Prin însumarea cifrelor de pe fiecare piatră se afla data exactă a fiecarui eveniment istoric.
salmanasar
Grație acestor liste și acestor pietre, evenimentele istoriei antice pot fi datate cu o precizie de câțiva ani.
(E umilitor pentru așa-zisa știință evoluționistă să se dea pe față de cât de exacți și de inteligenți au fost oamenii așa-zis ”primitivi”.)
Iată pietrele-calendar în poziția în care au fost descoperite:
pietre
Calendarul începe cam cu anul 1900 ÎH deci pe la 2100 de la creație.
Să ne uităm pe cronogramă:
begypt
Undeva trebuie să se facă transferul de la cronologia biblică, semitică, după întâii născuți la cronologia după regi.
Potopul a fost la 2350 de ani înainte de Domnul Isus, iar despre regi putem vorbi doar după Babel și după moartea generațiilor imediat de după potop,  adică după vremea lui Avram (și în Biblie pe vremea lui Avram apar primii împărați). Deci cam la 2100 de ani de la creație, la 1900 de ani înainte de Domnul Isus a pornit și cronologia asiriană. (Asirienii nu mai puteau folosi cronologia semitică pentru că se despărțiseră în etnii după limbă, la Babel. Deci aveau nevoie de o altă cronologie.)
descriere
Aceste coincidențe de fapt sunt dovezi ale autenticității exacte a Bibliei în chestiunea potopului și implicit a creației.
De ce înșir toate aceste date?
Pentru că noi ca creștini avem milioane de dovezi pentru autenticitatea Bibliei, pe când evoluționiștii nu au niciuna pentru minciuna lor. 
Arheologia susține Biblia.
Asiria, Assurul, (orașul dezgropat de Walter Andrae) își expun vestigiile în muzeele lumii.
Acești primi oameni au fost nepoții și strănepoții lui Noe din Biblie, cel ce a vorbit cu Dumnezeu, au fost strămoșii noștri. Ei au rămas în istorie cu nume, cu orașe, cu clădiri, cu temple, cu calendare, din ei ne tragem, nu din maimuțe.
Nu poți trage o linie între Biblie și arheologie, nu poți găsi în arheologie ceva ce ar contrazice Biblia, (un oraș vechi de 7000 de ani de exemplu).
Egiptul există în Biblie, Asiria există în Biblie (ca nuiaua și toiagul lui Dumnezeu), Babilonul există în Biblie (ca ciocanul lui Dumnezeu), apoi ca și cap de aur, Medo-Persia există, Grecia (țapul de la apus) și Roma, toate sunt în Biblie cu mii de detalii.
Toate aceste mii de detalii sunt justificate arheologic și nici o mărturie arheologică nu le combate.
Trăim vremea când muzeele sunt deschise și bisericile închise, vremea când pietrele vorbesc și oamenii tac, vremea când arheologii cred în creație și popii în evoluție.
Trăim vremea când un geolog se întoarce la Dumnezeu privind pietre și 80% din pastori nu cred ferm în creaționismul biblic.
De aia trebuie să ne amintim de vremurile de demult.
A fost o bucurie pentru mine să văd cum cronologia asiriană prezentată în muzee coincide cu cea din Biblie.
Și v-am împărtășit și vouă bucuria.
Mulțumesc de lectura lungă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s