Ieșirea din sinagogă (1)

Serial(1, 2, 3, 45)

” Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat….
Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: „Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.“
Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust,…”

pavel

Această scenă se repetă aproape în fiecare oraș prin care a trecut apostolul Pavel.
Ajunși în vreun oraș, prima dată intrau în sinagogă sau căutau pe iudei (ca la Filipi).
După ce au predicat evanghelia Domnului Isus la toți cei adunați (iudei și prozeliți), când iudeii au început să se împotrivească, Pavel a ieșit din sinagogă de fiecare dată, și-a scuturat praful de pe picioare, a rostit  frazele explicative, a despărțit pe ucenici de iudei și și-a continuat lucrarea fără sinagogă.
Pe la case, prin case, prin școli, prin piețe.
A fost această ieșire una întâmplătoare, o chestiune de conjunctură, de descurcare la fața locului sau a fost ceva planificat?

Da, a fost mai mult decât planificat, a fost poruncit, așa trebuiau să procedeze.

Acesta a fost Planul lui Dumnezeu și Pavel nu s-a abătut de la el.
În Planul Său, Dumnezeu a prevăzut ca mântuirea neamurilor, Cel dintâi rod să fie Adunarea, cei ce cred din orice popor, așa cum i s-a spus lui Avraam.
Evreii, o parte din ei: cei ce n-au crezut și nu l-au primit pe Domnul Isus (Profetul trimis lor) au fost ramurile tăiate de la Romani 11, în locul lor am fost altoiți noi.
Această împietrire a lor a fost o taină planificată, la fel și chemarea Adunării dintre toate neamurile, taină pe care Pavel a știut-o.

Pavel a trăit această realitate a lepădării poporului său în tot tragismul ei, avea ”o durere necurmată în inimă” pentru frații săi, când îi vedea cetate după cetate că nu cred.

Pavel nu ieșea cu ușurință din ”sinagogă”! Era dureros pentru el!

Dar de ce mai mergea în sinagogă, dacă tot știa că ascultătorii vor fi împietriți?
Cel puțin din două motive:
1. Așa a poruncit Domnul Isus: ”să mergeți ÎNTÂI la oile pierdute ale casei lui israel”.
2.Ca să-i provoace la gelozie pe evrei prin amestecul acela pestriț de oameni care credeau dar nu mai respectau nicio rânduială: nu tu sinagogă, nu tu circumcizie, nu tu sărbători și diete, nu nimic, decât un singur botez și frângerea pâinii tot des.

A fost scrisă în Planul lui Dumnezeu o profeție despre gelozia lui Dumnezeu:

”Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.” Deut 32:21 profeție aplicată conștient de Pavel când zice la Romani 11:14

”…și caut ca, dacă este cu putință SĂ STÂRNESC GELOZIA CELOR DIN NEAMUL MEU ȘI SĂ MÂNTUIESC PE UNII DIN EI.” De aia.

Stârnirea geloziei, acesta era gândul din Pavel atunci când mergea la sinagogă și atunci când nu mai mergea.
Cât timp mergea îndupleca iudei și greci, (de multe ori iudeii se umpleau de pizmă (invidie) când vedeau mulțimi de neamuri că cred),  după ce nu mai mergea, separa pe credincioși de iudei și se ocupa ce ramurile tinere altoite în măslinul vechi (de adunare) și căuta să stârnească gelozia celor ce încă nu erau tăiați (iudeii necredincioși), ca ei să vrea să rămână în măslin (în primisiunile lui Avraam), nu în lege (în ceea ce a fost desființat).

Această ieșire din sinagogă a fost un proces care a trebuit să se desfășoare într-un timp dat și nu peste tot creștinii au ieșit din sinagogă.
La Iacov 2.2, Iacov scrie ”către cele 12 seminții care sunt împrăștiate” că ”dacă intră în sinagoga voastră”, deci erau sinagogi creștine, sau poate mai bine creștini care mai mergeau la sinagogă.

Acest proces de ieșire din sinagogă, de altoire, de coacere a unui rod dintâi, a fost o taină și ca orice taină se explică greu.
Pavel detaliează: ”unele din ramuri au fost tăiate și tu ai fost altoit în locul lor, nu te îngâmfa dar, ci teme-te!”
În fața iudeilor slabi (care mănâncă doar verdețuri de exemplu) Pavel se făcea tuturor totul ca să-i mântuiască (de împietrirea la care știa că vor intra), dar neamurile care nu fuseseră sub lege trebuiau lăsate să fie prilej de gelozie pentru ei.
(Nu putem aplica versetele scrise pentru iudei (despre verdețuri și nemâncatul cărnii) la neamuri cărora nu li s-a cerut niciodată să trăiască în felul iudeilor.)

Provocarea la gelozie profețită de Dumnezeu în Ioel trebuia să aibă loc invers, dinspre neamuri spre iudei, într-un mediu de conflict (gelozia este un conflict), mediu de care vedem că apostolii nu s-au ferit, tocmai acest conflict era Planul lui Dumnezeu pe care ei trebuiau să-l facă.

Vedem că ieșirea din sinagogă de obicei era urmare a împotrivirii din schimbul de vorbe cu iudeii care nu credeau, dar conflictul cu iudeii nu se încheia aici, aceștia în continuare erau mai mult decât iritați de pretențiile acestor ”noi iudei” care se închină într-un fel neîngăduit de lege.

Acest contrast, această îngelozire a iudeilor se făcea prin prezentarea în paralel a simbolurilor religiei lor iudaice (numite sărăcăcioase de Pavel): jertfele (cu jertfa duhovnicească, rostirea), hainele albe (cu faptele bune), spălările (cu curățirea cugetului) cu realitățile ce le-am arătat în paranteze.

Este o tensiune colosală în toate explicațiile din Evrei, pentru afirmații de acel tip iudeii l-au spulberat cu pietre pe Pavel și nu odată.
Am zice că și-a căutat-o Pavel, ce a avut să le stârnească gelozia?
Așa trebuia, așa era Planul, ca Samson cu filistenii, i-a stârnit!

Despre această gelozie voi mai scrie cu voia lui Dumnezeu.

(Urmare-2-)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s