Toți frații care au făcut pușcărie pentru credință, ne-au povestit că mulți ani după eliberare, țineau lângă ușă un bagaj gata pregătit, o valiză cu toate cele necesare plecării la închisoare, cu schimburi, cu haine de iarnă și deasemenea o pereche de bocanci.
De ce?
De multe ori erau luați vara, în haine de vară, iar la venirea iernii răbdau de frig.
La arestare li se dădea puțin timp, de aceea se învățaseră unii pe alții să aibă fiecare un bagaj de pribeag, un bagaj gata pregătit lângă ușă.
În vizita noastră la Berlin luna trecută am descoperit că bagajul de pribeag are monument.
Între Checkpoint Charlie și Postdammer Platz este o stradă în diagonală, o scurtătură: Mauerstrasse.
La mică distanță de Checkpoint Charlie este o mică piațetă (Bethlehemkirchplatz, piața Capelei Betleem) unde se află monumentul bagajului de pribeag.
Explicațiile arată că este vorba de pribegii dintre frații boemi care au fost nevoiți să fugă din Boemia în Prusia și chiar în Berlin au avut ”capela Betleem”.
Capela Betleem a fost distrusă de comuniști (locul este aproape de vechiul zid al Berlinului, pe partea comunistă) și monumentul este o amintire și o încercare de restaurare a memoriei.
Sculptorul s-a inspirat din acest basorelief, monumentul este inspirat din bagajul purtat pe cap de femeia din mijlocul imaginii.
M-am bucurat că în acest punct unde s-au ciocnit cel mai aprig cele două părți ale celor două filozofii există o mărturie a căii înguste, a celor care au ales pribegia în locul compromisului.
Și-au părăsit averile și nu și-au socotit scumpă viață, au plecat.
Observați Biblia purtată cu grijă de bătrânul de lângă roabă.
Au dus atât de puțin, dar cartea n-au lăsat-o.
Se spune despre evrei că sunt ”poporul cărții”.
Eu cred că poporul care nu este un popor este mai mult decât evreii poporul Cărții, pentru că acum ei cred pe Cel ce este Cuvântul din carte, pe când ceilalți sunt împietriți.
Fiți popor al cărții, nu al obiceiurilor, fiți gata de pribegie, dar nu vă lăsați de Cuvântul cărții!
Vestea Bună 