”Să trăim fiecare zi de parcă Isus a murit ieri, a înviat astăzi şi va reveni mâine. ” Cristian Moisescu

„Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două femei care vor fi la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.” Matei 24:40-41

Greu de înţeles în detaliu, ţinând de atotputernicia divină — Răpirea Bisericii, a adevăraţilor credincioşi care formează Trupul, Mireasa lui Christos — este un fenomen uimitor.
 Venirea lui Christos pentru Biserica Sa este înfăţişată ca un eveniment unic şi independent de alte evenimente, o speranţă permanentă în umblarea zilnică a credincioşilor din veacul acesta.
Răpirea Bisericii — manifestarea dragostei Domnului Isus pentru Mireasa Sa — trebuie să se împlinească înaintea judecăţilor apocaliptice.
Textul grecesc original spune: în afară de „ceasul încercării” referindu-se la loc, spaţiu şi timp. Totuşi, aceasta nu înseamnă că cei credincioşi sunt scutiţi de suferinţă pe acest pământ înainte de venirea Domnului. (Vezi Faptele apostolilor 14:22 şi Predica de pe munte – Matei cap. 5-7.)
Mai multe pasaje din Biblie declară în mod lămurit că Isus Christos va fi însoţit de sfinţii Săi şi de Mireasa Sa când va apărea în slavă ca să-Şi ducă la îndeplinire judecăţile.
Aceasta înseamnă că ei, credincioşii, vor fi fost răpiţi mai înainte.

„Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă «Cel credincios» – şi «Cel adevărat», şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: «Cuvântul lui Dumnezeu». Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: «Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.»” Apocalipsa 19:7-16
„Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: «Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.»” Iuda 1:14-15
Istoria Bisericii pe pământ se va încheia prin venirea Domnului Isus ca să-i răpească pe ai Săi.
Chiar în noaptea când avea să fie vândut, Domnul Isus le-a făcut ucenicilor Săi o făgăduinţă foarte potrivită ca să le mângâie inimile întristate de gândul apropiatei Sale plecări.
„Să nu vi se tulbure inima, le-a spus El. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri; dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc […] Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.” Ioan 14:1-3

Când va avea loc Răpirea?

Ucenicii I-au pus lui Isus de două ori această întrebare: prima dată înainte de răstignire, iar a doua oară după învierea Sa (Matei 24:3 şi Fapte 1:6).
Încă de atunci, urmaşii Domnului Isus aşteaptă revenirea Mântuitorului lor, iar necredincioşii, cărora li s-a propovăduit acest eveniment care a fost promis, nevăzând nici un semn al împlinirii ei, l-au luat şi îl iau încă în derâdere.
Să nu uităm că salutul primilor creştini era Maranatha = Domnul vine!!!
De aceea apostolul Petru îi încurajează pe destinatarii epistolelor sale:
„Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri[…] şi vor zice: «Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!» Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru noi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” 2 Petru 3:3-4; 8-9
Nu există nici o protecţie mai bună împotriva influenţei răului şi a somnului spiritual decât această aşteptare constantă şi plină de credinţă a întoarcerii Lui, aşteptare întărită prin deplina încredinţare că vom fi atunci introduşi în sfânta şi slăvită Sa prezenţă.
De aceea ni se cere să trăim fiecare zi de parcă Isus a murit ieri, a înviat astăzi şi va reveni mâine.

Cum va fi la Răpire?

Două pasaje din Biblie ne dau un răspuns detaliat la această întrebare. Primul se găseşte la 1 Corinteni 15:51-53:
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţii. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”
 „Ultima trâmbiţă” citată în 1 Corinteni 15 este o imagine împrumutată din uzanţele militare romane. Erau trei semnale succesive care anunţau ordinul de pornire: primul însemna că soldaţii trebuiau să ridice tabăra, al doilea că trebuiau să se aşeze în ordine de marş şi în sfârşit, al treilea…”

Al doilea text este cel din 1 Tesaloniceni 4:13-18. Faptul de a fi înviaţi din morţi apare adesea în paginile Vechiului Testament, însă apostolul Pavel, sub influenţa Duhului Sfânt, ne încredinţează că va exista o generaţie de credincioşi care nu vor gusta moartea niciodată, fiind schimbaţi de la starea de fiinţe muritoare la starea nemuritoare, fără a mai trece prin moarte.
Tocmai acest măreţ eveniment al Răpirii l-a avut în vedere apostolul atunci când le-a scris şi credincioşi lor din Corint că ei vor fi răpiţi înaintea Marelui necaz.
Apostolul Pavel explică acum celor din Tesalonic, care se întrebau pe atunci ce se va întâmpla cu cei care aşteptaseră venirea Domnului şi care între timp muriseră — dacă nu cumva aceştia ar fi dezavantajaţi când acest măreţ eveniment va avea loc, cu următoarele cuvinte:
„Nu voim fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au adormit cu El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Christos.
Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” 1 Tesaloniceni 4:13-18
Despre eroii credinţei stă scris:
„Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit: pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.” Evrei 11.39-40
Astfel, Dumnezeu a descoperit această taină, taina că neamurile sunt împreună cu evreii moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, având parte de aceeaşi făgăduinţă.
Această taină a fost ţinută ascunsă vreme de veacuri pentru ca şi noi să ne învrednicim de pilda marilor înaintaşi pentru a ajunge împreună la desăvârşire. (Vezi şi Romani 3.1-12;16:25; şi Efeseni 1:23.)
Christos Însuşi va împlini acest act glorios al Răpirii. Strigătul „la porunca” exprimă autoritatea şi atotputernicia glasului Fiului lui Dumnezeu, Domnul şi Creatorul tuturor lucrurilor.
Acelaşi glas a scos altădată universul din nimic (Psalm 33:9).
Tot acest glas l-a scos afară pe Lazăr din mormânt.
Toţi cei care vor răspunde la această chemare atraşi ca de un magnet puternic, toţi sfinţii, morţi şi vii, vor fi în mod irezistibil ridicaţi de pe acest pământ în întâmpinarea Domnului Isus în văzduh, neputând fi supuşi niciunei legi actuale ale timpului şi spaţiului, tot ce este astăzi muritor, va fi atunci înghiţit de Viaţă (2 Corinteni 5:1-4).
Când trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, toţi credincioşii vor fi schimbaţi într-o clipită. Originalul grec este fascinant de bogat în semnificaţii.
Cuvântul folosit este „atom de timp”, care înseamnă cea mai mică şi indivizibilă parte a timpului; deci învierea celor morţi mai întâi, iar în fracţiunea următoare urmează răpirea la cer a credincioşilor încă în viaţă în acel moment.
Ce trebuie să înţelegem prin această „schimbare într-o clipeală de ochi”? — o schimbare a esenţei fiinţei exterioare, a trupului, dar nu şi a înfăţişării.
Biblia ne spune în multe părţi că noi îi vom putea recunoaşte pe cei pe care i-am cunoscut pe pământ.
Dumnezeu va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, deoarece ni se spune că nu vom putea moşteni Împărăţia lui Dumnezeu în trupurile acestea.
Credincioşii morţi vor învia, iar noi, cei încă în viaţă, vom fi răpiţi ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh, pentru ca oriunde este Isus, acolo să fie oricare creştin cu adevărat născut din nou, deoarece suntem parte din Trupul lui Christos.
Este minunat să fii scos din mormânt la strigătul de trâmbiţă, însă ce bucurie să Îl întâlneşti pe Domnul fără a mai trece prin moarte!
Trebuie să ne bucurăm de ceea ce ne pregăteşte Dumnezeu.
Ce mare bucurie ne oferă această perspectivă. Însuşi Isus ne-a încurajat în această speranţă minunată:
„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.”
Ioan 14:2-3
Acesta este principiul: acolo unde va fi Isus, acolo vom fi şi noi.
Este important de clarificat faptul că revenirea lui Isus va avea loc în două etape perfect distincte.
Biblia face o distincţie clară între Răpire şi cea de a doua venire a lui Isus Christos.
Mai întâi, Isus va veni ca Mire pentru ca să-Şi ia la Sine Biserica, pe Mireasa Sa, pe acei care au iubit venirea Lui şi L-au aşteptat veghind cu credincioşie; venire care nu va fi observată de cei necredincioşi, decât prin dispariţia creştinilor adevăraţi.
Aceasta este prima înviere, a celor care au adormit în Christos şi care vor fi spus ca şi sfântul apostol Pavel: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii” oferită tuturor acelora care vor fi iubit venirea Lui.
„Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 2 Timotei 4:6-8
Dacă la Răpire nu există nici un indiciu că lumea ÎI va vedea pe Christos, la venirea Sa în putere şi slavă pentru a stabili Împărăţia Sa aici, pe pământ, ce se va produce în toiul bătăliei de la Armaghedon, toţi locuitorii pământului Îl vor vedea:
„Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.” Matei 24:27; 2 Tesaloniceni 1 şi Apocalipsa 1:7
Există o simetrie interesantă — deoarece la revenirea Sa ca Împărat al împăraţilor (Apocalipsa 19:16) picioarele Sale vor atinge din nou Muntele Măslinilor, locul de unde Isus S-a înălţat la cer (Faptele apostolilor 1:11; Zaharia 14:4).
Între venirea Sa ca Mire pentru Biserică şi venirea Sa ca Împărat, va fi un timp de domnie a lui Antichrist şi a frământărilor Marelui necaz.
După aceasta va urma Mileniul Mesianic.
Abia după scurgerea perioadei de o mie de ani, de Împărăţie mesianică, Isus va fi în postura de Judecător, după care acest pământ cu tot ce se află pe el va arde şi Dumnezeu va crea un nou cer şi un pământ nou în care va dăinui puritatea şi dreptatea.
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” 2 Petru 3:10
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. ” Apocalipsa 21:1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s