”Pastorii cultelor baptist și penticostal”… despre recensământul lupilor

motto:
”….flămânzi ies lupii serii, suind pieziş urcuşul
spre oile luminii ce tremură pe culmi…” Traian Dorz (sursa)

Pastorii cultelor baptist și penticostal din județul Sălaj în anul 1981 par a fi fost cu toții agenți ai Securității comuniste.
Ei, ziceți că exagerez!
Aș vrea să cred altceva, dar citiți ce scrie textul…românește: protopopi (cu un singur i), nu protopopii (adică nu toși protopopii erau agenți), iar dacă scria pastori, credeam că unii pastori sunt agenți, alții nu, dar scrie negru pe alb: pastorii.
Redau:
”Raportăm că din cei aproximativ 400 deservenți ai cultelor și sectelor din județul Sălaj, 147 sunt cuprinși în rețeaua informativă, între aceștia fiind cuprinși și protopopi ortodocși, reformați și pastorii cultelor baptist și penticostal. Activitatea de atragere în rețea continuă.”

salaj1
Articolul e pe site la CNSAS, jud Sălaj,  aici, pe la paginile 53 încolo.
O fi exces de zel la securist, ca recoltele la hectar…și asta se poate.
Dar numai dacă n-ai citit acest articol și dacă n-ai trăit acele vremuri poți crede asta.
Haita de 147 de lupi îmblăniți erau înregistrați bine, avea dosar de rețea, angajament de colaborare, întâlniri secrete regulate cu ofițerul coordonator, instructaje periodice, planuri de lucru, scriau note informative sau povesteau ofițerului și scria el.
Nu putea pune ofițerul 147 de ”deservenți” din burtă, nici măcar 148 nu putea, nu avea decât 147 de dosare, dar le avea.
Cei 147 primeau de la ofițer sugestii în felul specific, părut lipsit de agresiune: avertizări, atenționări,.influențare pozitivă, etc.
Asta ne lasă CNSAS să credem.
Personal nu dau 2 bani pe documentele care ies de la CNSAS:
Iese numai ce vor ei să iasă.
Și aceste ”dezvăluiri” selective (gen cea cu fratele MI (Mia Iovin)) eu le socotesc un fel de WIKILEAKS al Securității ca să compromită mai departe pe cine trebuie și să țină ascunși pe alții…sau să deturneze interesul.

Să mă întorc la matematica celor 147 de lupi în 147 de blănuri de la 147 de oi.
Județul Sălaj este cel mai mic din țară.
Sunt 40 de județe în Romania și să zicem că doar 150 de ”deservenți” de culte avea securitatea în fiecare județ.
150 x 40=6000 de lupi cu două picioare
Să mergem la statistica lupilor-lupi, cei cu coadă și cu 4 picioare.
lupi

Doar 3000 de lupi adevărați sunt în Romania, dar avem 6000 de lupi-trucați, mascați și lăudați: unșii Domnului.
Plătiți gras cu zeciuieli, salarii, sponsorizări și șase zile libere pe săptămână să aibă timp să informeze.
La numărul de picioare ies egal, altfel e rău: de două ori mai mulți lupi-oameni decât lupi-lupi.
Îngrijorător e faptul că recensămintele arată două lucruri diferite:
La lupii-lupi, mărimea populației este stabilă.
La lupii-oameni: ”Activitatea de atragere în rețea continuă.”

Eu îmi pun câteva întrebări și te rog să ți le pui și tu, răbdătorul și de dragoste căutător cititor al meu care ai ajuns până la acest târziu paragraf : dacă la penticostali (unde teoretic funcționa instituția (”inspăimântătoare” pentru ei) a proorocului descoperitor de taine de inimi, (vezi mai jos la PS)) nu s-a descoperit ”prin Duhul” nici un ”deservent”, ce instituție de cercetat a fost la baptiști?
La creștini după evanghelie?
Cu ce efă au fost măsurați acești oameni?
Poate supraviețui o cetate asediată care are un singur spion înăuntru?
Dar dacă are ca și comandant un om al vrășmașului?
Dar dacă toți comandanții fac planurile vrășmașului?

Să nu credeți că scriu cu ușurință: o rudă foarte apropiată de-a mea a fost exact în acei ani pastor baptist în județul Sălaj.

Nu uitați întrebarea cu efa!

PS Istoria cultului penticostal arată o fațetă tragi-comică a manipulării:
-securitatea asculta telefoanele sau ambiental pe toți dizidenții regimului, cultului, ideologiei, etc., încă pe vremea când nu se cunoștea cuvântul casetofon. Prin ascultare (TO ziceau ei) securitatea știa ”tainele inimii omului”, atât cele lăudabile cât și cele rușinoase
-proorocii din biserici care erau dintre ”deservenții-atrași”, primeau de la ofițerul cu care tainic și regulat întrețineau o duioasă  comuniune, informația, ”taina inimii” aceluia ce nu-și putea ține gura, cu câteva detalii specifice: 1, 2 și 3 mai ales rușinoase, dar nu neapărat.
-la proxima stăruință, când sala era plină, emoția maximă, ”frățietatea” prezentă și atentă și Domnul era așteptat să vorbească, unsul domnului securist se ridica și în numele Domnului pe care-l trăda arăta ”bărbatului” care vrea altceva decât cultul și pastorul ”uns”, arăta zic: detaliul 1,  apoi într-o frazeologie specifică detaliul 2, și la detaliul 3, omul nostru era gata influențat pozitiv, galben de frică și plin de groază pentru ”unsul atot-știutor”.
De cele mai multe ori nu era necesar ca numele ”păcătosului” să fie făcut public.
Scopul era altul: cel cu ”tainele inimii lui descoperite” va veni la ”unsul” ca la Dumnezeu și tot ce-i va zice unsul, va crede, deci va putea fi influențat pozitiv de nevăzutul și atotputernicul stăpân al celor 147.

Ce efă folosiți?

3 răspunsuri la ”Pastorii cultelor baptist și penticostal”… despre recensământul lupilor

  1. ion vizitiu spune:

    trist si grav.
    totusi, dati-mi voie sa spun ca, la crestinii dupa evanghelie nu am avut niciun pastor informator… pentru ca nu am avut pastori!
    si mi-ar placea sa cred ca securitatea a avut mai putin succes datorita sistemului de organizare mai putin piramidal decat in celelalte culte. bineinteles ma refer la bisericile locale; nu si la conducerea cultului care era de-a lor 100% in frunte cu mancaul L[…].

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Mulțumesc de comentariu.
    Dragă Ion, cu ce te mângâie că nu ați avut pastori-informatori?
    Voi ați avut responsabili informatori.
    Apoi nici la baptiști și penti, nu doar pastorii au fost informatori, au fost și mulți membrii de rând, atrași sau înfiltrați.
    Cunosc bine problema și e dureroasă, un unchi de-al soției mele (creștin după evanghelie) a făcut pușcărie prin anii 60 tocmai pentru că a refuzat colaborarea.
    Desigur, procesul lui atunci a fost regizat, acuzația a fost de delapidare, iar renumele celui condamnat a fost pe vecie știrbit de ”pata” agățată pe biografia lui.
    În acest timp adunările din care a făcut parte au fost conduse în mod docil de ”deservenți” ca cei 147.
    Te rog citește revista Creștinul (o ai aici: https://revistacrestinul.wordpress.com/) revista cultului CDE dinainte de război și vei vedea de la ce s-a plecat și vezi cu ochii tăi la ce s-a ajuns: o Alianță în care virtutea suprem-lăudată este compromisul. Desigur compromisul este numit diplomatic toleranță și justificat dogmatic prin termenul: dragoste.
    Ca și cum nu dragostea de Cuvântul lui Dumnezeu ar fi principalul conținut al uzatului termen!
    Voi reveni asupra comentariului tău. Am fost plecat într-o călătorie și am rămas restant la postări.

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Dragă Ion
    Ai scris: ”…mi-ar plăcea sa cred ca securitatea a avut mai putin succes datorita sistemului de organizare mai putin piramidal”.

    Am asistat odată (prin anii 80) la o discuție între mai mulți frați bătrâni (CDE) din zona Sucevei. Unul spunea că probabil un securist sau împuternicit le-a reproșat: ”la toți avem cu cine sta de vorbă…la voi nu, că șeful adunării e Domnul Isus…trebuie să vorbim și la voi cu cineva.” Se justifica astfel nevoia piramidei de care zici dumneata.
    La CDE a fost mai greu dar nu lipsa de piramidă i-a deranjat pe comuniști.
    Mai întâi a fost Cultul, o luptă puternică să-l înființeze încă dinainte de război, dracul nu a fost adus de sovietici cu tancurile, erau draci autohtoni. Vezi: https://vesteabuna.wordpress.com/2015/06/25/informatori-din-randurile-lor-agenti-acoperiti-clerul-nimic-nou-sub-soare/
    ”O libertate primejdioasă” era considerată de către Florea Moisescu cerința statului de a reglementa sub aripa unui cult adunările libere.
    Vezi: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/01/14/o-libertate-primejdioasa/
    Datorită războiului, legionarilor, etc. a fost ușor să-i bage în cult mai apoi.
    Apoi au fost clădirile.
    Proprietăți, cine răspunde de clădire?
    Inventar, dacă se fură un scaun, de unde știm că au fost 25?
    E necesară listă de inventar!
    Cine-o semnează?
    Așa apărut ”responsabilul”.
    Acestui responsabil i s-au cerut tot mai multe lucruri.
    Unul din ele: liste cu cei ce activează în adunare:
    https://vesteabuna.wordpress.com/2012/11/25/inchisori-nevazute4-informatorii-nevinovati/
    Amintesc, era iunie 1949 și securitatea nou înființată avea nevoie de material de lucru.
    Citez pe larg din ce am scris atunci:
    ”Pe scurt, schema de gândire a rușilor era simplă: nu poți distruge biserica prin persecuție, ea trebuie distrusă din interior. Încă în 1923 Stalin…: ”le explica membrilor de partid că scopul nostru în munca de dezorganizare a bisericii şi dezrădăcinare a prejudecăţilor religioase depinde nu de prigoanele împotriva credincioşilor — ele vor întări numai prejudecăţile religioase…” și soluția lor era: ”Lupta noastră împotriva sectelor să fie îndreptată spre destrămarea din interior… ceea ce se poate realiza, desigur, numai dispunând de o informare solid organizată” —indica în Directiva nr. 476/s din 28 iunie 1923 a Reprezentantului Plenipotenţiar al OGPU în Siberia cătreşefii secţiilor guberniale ale GPU. Vezi detalii.

    Informarea solid organizată însemna un aparat de strâns informații organizat, ierarhic, centralizat și docil ca un ceas. Trebuia să dea informații periodic, nu pe sărite. Despre organizarea acestui aparat găsiți literatura din care au fost pregătiți pe site-ul CNSAS. Acești împuterniciți și-au pus oamenii lor în conducerea cultelor începând cu nivelele centrale, apoi regionale și locale. În același timp lucrau cu informatori independenți care nu se cunoșteau unul pe altul(de activitatea lor), extrem de mulți, de bine mascați, peste tot. Informațiile adunate în mod organizat(cum veți citi în nota de mai jos) erau centralizate la București, așa de ochii oamenilor simpli, să se creadă că e pentru nevoile adunărilor (”ca să ni se dea autorizație”), când de fapt aceste informații erau repartizate înapoi la locurile unde munceau și învățau cei ”pârâți”, locuri unde erau luați în evidență și tocați mărunt de securiștii fabricii, ai școlii, etc. Toată societatea era supravegheată.
    Informațiile erau materia primă a fabricii de tocat conștiințe.
    Munca consta dintr-o activitate continuă de urmărire, de tracasare, a celor mai activi, căci trebuiau pârâți nu ”…ceice iau cuvântul în adunare odată la o lună sau chiar mai rar, ci (…)cei ce activeazã mai intens)” cum cinic este exprimată cererea din iunie 1949.
    Revista cultului (căci e vorba de Cultul creștin după evanghelia, dar situația a fost aceeași la toate cultele) n-a fost desființată, era bună ca instrument centralizator, ca mod de publicare a ”circularelor”. Acolo unde nu a fost, cum e cazul la Creștinii după evanghelie, s-a creat ”delegația” și ”uniunea”, chiar se cerea cereau insistent fonduri de la frați pentru ”cheltuielile delagației”, căci crucea trebuie s-o ducă condamnatul, nu?
    Inventarele adunărilor sau lipsa lor (cele care n-au nimic), listele de membrii, toate trebuiau centralizate. Totul părea doar supunere la cezar, dar nu e așa. (Eu nu sunt ”evidența populației” pentru fratele meu, nu mă înscriu în cultul tău ca să fac parte din baza de date cu care tu faci ce vrei. Într-un fel cei ce au gândit așa și au rămas în afara cultelor în acei ani au fost mai feriți, deși prin anii 70 conducătorii oficiali au primit sarcina să-i identifice și să-i ”bage în cult” pe toți ”dizidenții”. Acesta e un alt subiect, ”un alt perete” al închisorii.)
    Informatorii n-au fost nevinovați, n-aveau dreptul să dea pe față taina altuia. Unii zic că oricum se știa unde lucrează cutare și cutare. Dacă nimeni n-ar fi spus nu s-ar fi aflat sau s-ar fi aflat mult mai târziu. Dacă cineva va zice că ”ce contează” când, să se gândească că oricum și el va muri, dar vrea totuși…mai încolo, contează…când.
    Dacă de exemplu, un informator așa mai ”nevinovat” venea la adunare numai ca să identifice și să raporteze cu regularitate pe cine vine, din rapoartele lui securiștii știau pe cine să urmărească. Munca ”din spate” a securiștilor era ”să sape” pe cei ce începeau să vină la adunare, să umple cu defăimări pe prietenii pocăiți, să bage prin bârfiri zâzanie între frați buni, activități ce nu le-ar putea face de n-ar ști ce întâmplă pe teren. Așa au procedat cu distrugerea grupului de studenți din Timișoara care se strânsese în jurul lui Liviu Olah prin anii 70. Părinții studenților au fost speriați că Olah ăsta e dus cu capul. Colegii de amvon dădeau material pentru ”legende”(minciuni).”

    Dragă Ion, sper că nu ți-am stricat seara, sau mai bine …sper că ți-am stricat-o, mai bine o seară stricată și o gândire clară decât invers.
    Mai crezi că CDE au fost superiori altora că ei n-au avut pastori?
    Observă că securistul îi numește ”deservenți” pe toți și pentru el sunt toți o ciorbă dintr-o oală, nu i-ați speriat voi că la voi nu.
    Apoi prin anii 80 și la voi DA, era statornicit că fratele cutare e Responsabil acolo și era privit de jos, iar acela privea de sus, știa el de ce.
    O să pun un articol despre ”creștinismul de casă și cel de sinagogă” în curând.
    Nu că n-au avut spioni și în adunările de casă, dar chestia asta cu adunatul pe ici pe colo le dădea fiori, în dosar la mine apare cu numele: ”gradul mare de periculozitate socială”.
    De aceea lupta lor de a distruge adunările ”neautorizate” și de a le băga în cult (iar pe cei ce nu voiau de a-i compromite) a fost acerbă și nu s-a oprit nici azi, știu ce scriu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s