Clinica de fanatici

Sunt internat în clinica lor, iată de 27 de ani.
M-au declarat fanatic și m-au internat fără să-mi spună și fără să știu.
Imediat după căsătorie sau poate dinainte … că nu mi-am dat seama.
Poate că și părinții mei, poate și bunicii au trăit tot în clinică, nu știu că nu a văzut nimeni și mi-au murit toți, nu-i pot întreba. Poate nici ei n-au știut.
Clinica e o construcție de sticlă, total transparentă, cei mai mulți oameni n-o văd, trec mulți pe lângă ea, ei ne văd pe noi, pe ”bolnavi”, ne salută, stăm de vorbă, dar nu văd pereții, nu văd zidurile, totul e transparent.
E un fel de spital de nebuni, dar nimeni nu spune tare asta.
Mulți nici nu cred că această clinică există.
Pare parc.
Doar cei ce locuiesc înăuntru se miră de ce singurele lucruri vizibile din clinică sunt aleile aprobate, numite ”ideologii”, (dar mie-mi place să le zic ”cărări de gânduri”).
clinica
Numai pe aleile aprobate ai voie să-ți faci plimbările, plimbări numite în clinică oficial ”afirmații”, (eu le zic ”jertfe” că așa scrie în Biblie).
Când calci alături de aleea aprobată numai un pic, se sare cu gura pe tine de unde nu te-aștepți..

Sunt semne peste tot: ”nu călcați iarba, nu rupeți florile”, semne care te obligă să calci numai pe aleile permise și mie-mi place să observ cum sar toți pe tine imediat când calci pe alături. Eu mai calc pe alături din când în când, numai ca să văd cine sare cu vorba, apoi după ce savurez tărăboiul, trec liniștit pe cărare, nu-mi place să nu știu cine-i doctor și cine-i pacient în clinica asta. Așa, călcând strâmb, mai aflu.
Doar așa poți deosebi doctorii de pacienți, (nici deosebirea asta nu se observă în clinică), dar cei ce obișnuiesc să calce pe cărările lor, nu pe cele ”aprobate”, văd că doar unii se rățoiesc la ei: ăia sunt doctorii, e clar.
Un fel de polițai de vorbe și gânduri, Politbiuro sau Gândipol (Poliția Gândirii), vorba lui Orwell.

În clinică sunt mai multe feluri de doctori, este o ierarhie.
Am cunoscut câțiva și o să-i descriu ierarhic, de jos în sus.

  1. Stagiarii

Învață de la toți și ei fac munca, ei sunt mai tot timpul în contact cu ”bolnavii”.
Ei duc ”greul”, ei discută cu bolnavii, fac analizele, prescriu tratamentele și le administrează.
Fiind ”internat”, am cunoscut mai mulți stagiari.
Sunt plătiți să ne facă să umblăm numai pe cărările lor marcate.
Cea mai evidentă dovadă de boală pentru ei este ca tu să vrei să calci pe lângă cărările lor.
Dacă îți faci obicei să calci pe lângă cărări sau mai grav dacă îți faci alte cărări și umbli pe ele, nu pe cele marcate, ești declarat de ei ca bolnav grav și ți se administrează tratament intensiv.
Și tratamentul e tot transparent: pilule de descurajare, soluții de consiliere și mai ales unguente: unsori de comportament sugerat spre felul dorit de ei.
Căci unsoarea e leacul-minune în clinica asta.
Ți-o aplică cu limba.
Iată una din unsori, descrisă de un stagiar fericit și exaltat că face parte din echipa de doctori ai clinicii de sticlă: ” Mă socotesc destul de îndreptățit pentru a face parte din această echipă ce dorește descurajarea tuturor fenomenelor antisociale.”, sunt cuvintele lui despre el (aprox) și apoi descrie rețeta unsorii: ”Pentru a-i schimba comportamentul, aș folosi filozofiile lui de viață culturale și religioase. …Aș veni cu acele valori pe care le crede, pe care le acceptă. Dacă e creștin aș lucra cu Biblia, dacă e Budist, la fel, cu doctrina respectivă. Aș apela la valorile pe care ….le acceptă și cu care se hrănește. I-aș spune așa:…. Arată-mi un citat din orice carte sfântă care promovează așa ceva. Dacă găsești, sunt de acord cu tine.” La mine în cabinet am Coranul, Biblia, Tora și Talmudul. Pentru mine aceste filozofii de viață sunt valori care trebuie operaționalizate, în așa fel încât omul să își schimbe acel comportament agresiv.”
Am fost ”uns” cu această unsoare când am descoperit în ce închisoare a stat Liviu Olah în anii 70 și am descris-o aici. Postarea mea era deja o cărare nepermisă și stagiarul căruia îi fusesem repartizat a sărit urlând:
”…cine a zis că noi trebuie să-l demascăm pe Iuda?”
”…nu smulgeți neghina”, etc.
(…vezi aici), începând bineînțeles cu text biblic, să vindece fanaticul (adică pe mine) de comportament agresiv.
I-am răspuns cu mănuși atunci,  eram cobaii lui, pacienții, fanaticii repartizați.
Îl credeam frate, dar nu știam atunci că pentru el Biblia era doar o ”filozofie de viață” care o ”operaționaliza” în relațiile cu noi pentru a ne schimba comportamentul conform ”Gândipolului” care l-a trimis.
Malefic.
Tot citind am descoperit și ….

2. Doctorii de fanatici

Ei sunt mai sus pe scara ierarhică, țin conferințe, scriu cărți, articole.
Ca să exemplific, iau un articol reprezentativ, un adevărat manual de lucru în clinica unde m-au internat fără voie și fără să știu.
Articolul se numește chiar așa: ”Cum să înțelegi un fanatic!”
Titlul este sugerat de un roman al lui Amos Oz: ”Cum să lecuiești un fanatic?”
În articol, autoarea se hrănește cu citate din cartea lui Oz și oferă cu indignare atât definiții pentru fanatism cât și tratament.
Voi arăta cât de greșit este diagnosticul (definițiile) fanatismului și va fi aproape destul, la un diagnostic greșit, nici tratamentul nu poate fi corect.
Odată, că doctorul de fanatism numește fanatism orice convingere fermă.
Zice că fanaticul este unins cu certitudini. Stresat de incertitudine, de ambivalență, de neclar. Tip fără neclarități, nuanțe, griuri…ei trebuie să te facă să vezi lucrurile ca ei, nu te lasă în treaba ta. Vor să te mântuiască. Să te lumineze.”
Pare corect.
”Da, incertitudinea e stresantă pentru noi toți. Avem nevoie de certitudini ca să ne angajăm într-un comportament sau altul.”
Foarte corect: doar convingerile conduc la angajament (evlavie). 

E ca tabla înmulțirii: 3 x 3=9, fără dubii.
Tratamentul sugerat de doamna doctor de fanatism este o educație spre incertitudine: ”E lungul drum al educației pentru incertitudine, nuanțe, îndoieli. Exact ceea ce nu vrea nicio religie…”
(Aș compara acest tratament cu soluția tăierii nasului tuturor oamenilor, pentru că s-a observat că mulți răcesc și le curge nasul. Tăiem la toți nasul și nu mai curge. E o problemă cu nasul. Deci, tratament: să nu mai avem certitudini niciunul, pentru că s-a observat că unii inși cu certitudini devin fanatici sau teroriști.)
Mai zice ”doctorul”:
”Pentru a furniza identitate de grup, o convingere trebuie să reziste la învățare ulterioară sau înlocuire de către identități competitoare – a se citi «convingerile altora»…..Achiziția identității de grup apare în timpul unor ferestre de dezvoltare limitate, cea mai mare parte din acestea find în copilărie și adolescență“. Cred că acesta e cel mai puternic argument pentru ideea că școlile în care se predă orice fel de religie sunt pepiniere de viitori ”posibili” fanatici… și pentru necesitatea ca educația să fie laică 100%. ”
Iarăși un tratament greșit, generalizat, absurd.
Mai zice ”doctorul”:
Convingerile ne dau stabilitate și confort emoțional, chiar dacă sunt greșite. Nu adevărul contează pentru binele nostru psihologic, ci coerența internă. Una dintre cele mai stresante stări psihice e disonanța cognitivă,…..Să știi ceva și altceva care contrazice în același timp acea informație.”

”Fugim de contradicție, îl atacăm pe cel care ne contrazice, ne apărăm convingerile, ne atașăm de ideile noastre fixe.”
și apoi doamna doctor ne oferă generos ”tratamentul”:
”Ce e de făcut? Să îi învățăm pe copii gândirea rațională, cerebrală, ambivalența și pluralismul în idei, nuanțele, să îi facem să identifice gândirea unilaterală și să o combată
”„Să înțelegem că unui fanatic îi lipsește relativismul, că e o ființă „formatată“ întru gândire schematică, binară. Să fugim de așa ceva.”

Și practic: ” Să educăm următoarele generații în spiritul toleranței și pluralității (chiar dacă au devenit niște clișee prin uzură, aceste cuvinte au substanță) inclusiv prin expunerea copiilor la cei altfel decât ei.”(Înțelegem de ce sunt expuși nemții la 2 milioane de musulmani: ca să fie vindecați de intoleranță. Cred că leacul e mai grav ca boala, dar nu acesta e subiectul postării de azi.)

Articolul doamnei ”doctor de fanatici” este o eroare logică, eroare detaliat explicată de comentatorul Andrei Răzvan, comentariu pe care îl voi da și eu mai jos.
Plus că dacă în domeniul științelor exacte, în industrie sau în medicină s-ar aplica principiile acestea, ar fi dezastru.
De ce sunt oamenii atât de nebuni să creadă că doar cu trupul și cu obiectele trebuie să fim exacți, dar cu mintea și cu sufletul, cu convingerile și cu credința e interzisă exactitatea?
Pentru că e mai scurt, redau comentariul briliant al lui Beniamin Enache:
Sunteti 100% sigura ca ce ati scris este corect sau aveti dubii? Mi se pare ca sunteti chiar pe calea fanatismului si a intolerantei „tolerantilor”. Va deranjeaza atat de tare religia incat probabil ca daca ati avea puterea ati lua copiii din familiile unde se invata ca Dumnezeu e numai unul ca in Norvegia (vedeti cazul recent al familiei Bodnariu).”
Citiți vă rog primul comentariu al lui Răzvan Andrei.

3. Profesorul

De Amos Oz am citit mai demult: ”Iuda”.
Ca să pot înțelege articolul doamnei de mai sus am mers la librărie și am mai cumpărat
”Cum să lecuiești un fanatic?” Am mai găsit o carte ce mi s-a părut necesară: ”Pantera din subterană” despre perioada ”fanatică” a copilăriei autorului.
În prima carte aduce vorba de a doua.
Dar să vedem rama și tabloul.

Rama:
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim din părinți emigranți din Europa.
Evreu ca nație și religie a trăit din plin conflictul palestinian-evreiesc, iar fanatismul definit de el și ”lecuirea” care o propune se referă la calmarea talibanismului atât a evreilor ce doresc nimicirea palestinienilor, cât și a palestinienilor ce doresc nimicirea evreilor. El propune compromisul costisitor ca soluție a problemei evreiești.
Deci e o ramă particulară.

Tabloul:
Amos e total lipsit de cunoașterea profețiilor biblice, e sionist dar nu evanghelic și nici mesianic de nici o formă.
Sub această etichetă voluntar acceptată nu are cum să stea un conținut coerent de așteptări.
Scrierile lui sunt lipsite de optimism, opiniile personajelor nu au nici o perspectivă și personajele sunt lipsite de tonusul celui care așteaptă ceva sigur.
Dar pentru că scrie coerent și frumos, artistic chiar, cucerește prin patos, nu prin logos.
Cei ce mă cunosc bine, știu că eu foarte rar las ceva în farfurie când mănânc.
Socotesc că e de bun simț să termin din blid.
Cărțile lui Oz le-am citit cu silă, ca și când trebuie să termin o supă rea.
Omul scrie frumos prostii mari.
Și e crezut.

Ne spunea Cristi Moisescu despre tatăl său, fratele Vasilică că avea o vorbă:”Nu există un om așa de prost, care să nu găsească un grup de mai proști ca el care să-l asculte.”
Amos are un grup mare.
Fuge de certitudini, scrie mult și nu spune nimic.
Singurul lucru cert care-l afirmă e că nu trebuie să fi sigur de nimic.
O prostie, o nebunie.
Amos e un profesor de Nouă Toleranță, NOUGÂND cum zicea Orwell.
Totul e relativ pentru acești apostoli ai așa-zisei toleranțe, în afara părerii lor despre toleranță.
Ei tolerează orice, mai puțin pe cei ce nu sunt de acord cu ei, pe cei ce au principii.
Pentru că, în timp ce ei spun despre fanatici că sunt tipi cu certitudini, că n-au dubii, afirmația lor nu este discutabilă, ci absolut indubitabilă.
Cine e pacientul, cine e doctorul?
În timp ce cu silă îi citeam gândurile, îmi stăruia afirmația apostolului Pavel despre evrei: ”Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
Dar tupeul de a vorbi ca și cum ar știi îl au intact.
”Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic”
Cărțile lui Oz nu prevăd în ele nici un viitor pentru nimeni, nici pentru statul evreu, nici pentru palestinieni, în viziunea lui.
(Probabil scopul cărților e să se vândă. A reușit.)
Doar Planul lui Dumnezeu arătat în Scripturi va rezolva problema evreiasco-palestiniană.
Până atunci conflictul rămâne și doar o puternică încredere în Promisiunile lui Dumnezeu i-ar putea aduce pacea minții și domnului Oz.

Concluzii:
Profesorii, doctorii și stagiarii au primit în dar Clinica de fanatici și pun diagnostice ca și cum ar avea competențe.
Se comportă ca preoți unși ai unei noi religii, o nouă valea Dura, religie numită ”noua Toleranță.

Dar să las pe un doctor adevărat să pună diagnosticul Noii Toleranțe:

Noua toleranţă este la kilometrii distanţă de ceea ce înseamnă toleranţa tradiţională.

Ea afirmă că nu mai există adevăr absolut. Toate convingerile, valorile, stilurile de viaţă sunt egale. Toate punctele de vedere trebuiesc respectate sau aplaudate. După principiul toleranţei tradiţionale puteam transmite copiilor noştri respectul pentru nişte valori morale, de exemplu să-i fie fidel viitorului partener de viaţă, iar copiii noştri aveau dreptul atât să fie fideli cât şi să afirme că acest comportament este cel mai bun.

După noua toleranţă nu mai ai acest drept. Noua toleranţă spune că toate comportamentele sunt egale. Dacă judeci  comportamentul greşit al vreunei persoane eşti etichetat ca intolerant.”
În noua toleranţă nu există adevăr absolut. Adevărul este relativ şi depinde de împrejurări. În noua toleranţă fiecare are adevărul lui. Nu mai există standarde morale, sisteme de referinţă.”
”….noua toleranţă tolerează orice înafară de a-ţi manifesta credinţa în Dumnezeu şi mai ales în Isus, pentru că acest lucru presupune că există adevăruri absolute. Acest lucru  presupune că răul este întotdeuna rău, că furtul, minciuna, crima, adulterul, etc. sunt greşite pentru toţi. Mai presupune că dreptatea, mila, smerenia, bunătatea sunt atitudini corecte pentru toţi oameni. Dar în noua toleranţă sunt intolerabile asemenea presupuneri.

Şi astfel cultura creştină a devenit „victima singurei forme de bigotism care pare a fi acceptat de noua toleranţă- bigotismul împotriva creştinilor”
Bine scris. Sursa: https://marianagoron.wordpress.com/2016/10/20/toleranta-fanaticii-religiosi-si-limbajul-pervertit/

Citiți vă rog cel puțin primul comentariu.

2 răspunsuri la Clinica de fanatici

  1. vesteabună spune:

    Comentariul lui Răzvan Andrei la articolul: ”Cum să înțelegi un fanatic?”

    ”Acest articol are la bază câteva erori de natură logică. Voi încerca să le prezint pe scurt.

    Primul poate fi redat cu ușurință cam în felul următor: Toți cei care cred fără dubii X sunt fanatici. Toți oamenii religioși cred (sau ajung să creadă) fără dubii X. Prin urmare toți oamenii religioși sunt fanatici. Eroarea acestui argument constă în faptul că folosește două premise universale. Pentru ca silogismul să fie valid, una dintre premise trebuie să fie particulară. Dacă argumentul ar lua forma corectă, atunci ceea ce spune autoarea articolului ar fi o banalitate. Cu alte cuvinte, dacă ar înlocui premisa a doua cu ”Unii oameni religioși cred fără dubii X”, atunci concluzia ar fi ”Unii oameni religioși sunt fanatici”, ceea ce este adevărat, dar nu cred că e o descoperire, un adevăr care stătea ascuns pe undeva și aștepta acest articol pentru a ieși la lumină.

    În al doilea rând, articolul este așezat pe un paradox al autoreferențialității. Simplificând, autoarea spune: ”Toți cei care au idei fixe sunt extremiști”. Universalitatea dată de acest ”toți” face ca afirmația de mai sus să fie ea însăși o idee fixă. Or, pentru a fi consecventă, autoarea trebuie să se includă și pe ea sub incidența acestei afirmații. Din moment ce afirmația este una universală, rezultă că autoarea a formulat o idee fixă.

    În al treilea rând, trebuie spus că nevoia de certitudine nu e doar de natură psihologică și nu ține numai de urgențele individuale. Din Antichitate, trecând prin Descartes și până astăzi, certitudinea este nu numai un ideal al științei, ci chiar o premisă a acesteia. În absența certitudinilor sau a unor propoziții epistemologice pe care le acceptăm drept certe (fie pentru că așa ne spun oamenii de știință, fie pentru că facem postulate – adică propoziții pe care le declarăm drept certe și sigure, fără a putea vreodată demonstra adevărul lor), știința nu ar putea exista.

    În al patrulea rând, relativismul despre care vorbește autoarea este afirmat, cel puțin în acest articol, în varianta lui ”tare”. După cum știe orice elev care a studiat Logica la liceu, relativismul se autorespinge în varianta aceasta ”strong”, proferată și de autorare. Relativismul este poziția după care ”Nu există adevăr”. Or, dacă nu există adevăr, atunci propoziția ”Nu există adevăr” este falsă. Avem de-a face, din nou, cu un paradox al autoreferențialității, cu celebrul ”paradox al mincinosului”.Deși înțeleg unde ”bate” autoarea, articolul acesta, în care sunt combătute ideile fixe, ia din păcate, la rândul său, forma unui program de idei fixe.”

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Un ziarist de la un ziar serios (Capital) a scris un articol ”serios” despre Trump: că alegerea lui reprezintă o rotație de 360 de grade…bla, bla.
    M-am holbat și am citit comentariile, să văd cine reacționează la eroare: au reacționat mulți dar unul din comentarii a fost savuros:
    ”…ar trebui interzise comentariile astea radicaliste care explica faptul ca un cerc complet are 360 de grade. Are 360 degrade doar pentru extremisti. Pentru ceilalti are cate vor ei, ca doar suntem egali. toti avem dreptate , mai ales daca creaza confuzie si certuri , usurand astfel efortul necesar pentru a fi impinsi in directia „care trebuie.”
    sursa: http://www.capital.ro/abc-trump-a-sedus-milioane-de-americani-prin-buzunarul-acestor.html
    (intre timp eroarea din articol s-a corectat si acum scrie 180)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s