Drumuri și semne

În 1992, într-un noiembrie cețos și înghețat, am mers noaptea cu mașina noastră de atunci, o Lada 1200 la București, soția avea un examen. După examen am mers tot noaptea spre Suceava. Ceață, ploaie, beznă, faruri proste ar mai fi mers, dar drumul nemarcat ne-a omorât. Am ajuns dimineața, probabil viteza medie a fost sub 40 de km pe oră.bezna
Aproape tot drumul a fost lipsit de marcaje, nici măcar linie pe mijloc, de nici un fel, de cele laterale n-am aflat decât târziu.
Pe scurtele porțiuni pe care se vedeau urme ale liniei de mijloc, condusul era mult mai ușor.
În rest bâjbâiam.
După anul 2000 când au început să se repare și să se marcheze drumurile, condusul s-a ușurat mult. Ai o liniște și o pace să vezi tot timpul două linii de-o parte și de alta, mergi mai repede, mergi mai cu curaj.
marcat

Așa e și cu viața creștinului.

Trăirea credinței, experimentarea ei, lupta credinței e drumul, iar cunoașterea vremurilor, înțelegerea semnelor timpului, așteptarea răpirii Adunării și a împlinirii Planului lui Dumnezeu sunt marcajele și semnele de pe marginea drumului.

Dacă nu cunoaștem semnele, dacă nu urmărim marcajele mersul nostru va fi anevoios.
Dacă vedem, știm și înțelegem semnele, ”zburăm”.

E necesar să înțelegem ce vremuri trăim că de nu vom rata ținta, vom urmări ceea ce nu va veni, vom aștepta în gara desființată, trenul care nu va veni niciodată.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s