”Un domn puternic de aici tocmai ne-a ordonat să plecăm de pe pământurile sale. Acolo trăiau mai mulți frați și surori decât pe orice altă proprietate: cam o mie de adulți și trei sau patru sute de copii.” Din scrisoarea lui Peter Walpot către Simon R. din Cracovia. Cronica fraților hutteriți. (114)

Se pare că ai impresia despre noi că prea ne umflăm în pene, ca și cum nimeni nu e îndeajuns de bun pentru noi. Spuneți (și evident că nu sunteți îngrijorați cu privire la voi înșivă) că este problema voastră cum vă înfățișați înaintea lui Dumnezeu. Dar dacă ar trebui să aducem stima voastră de sine (noi neavând ceva asemănător până acum) în lumină și ar trebui s-o examinăm, îmi e teamă că am găsi-o prea mare și ar depăși-o chiar și pe a noastră.

Sincer, dacă ar fi să spunem adevărul înaintea lui Dumnezeu, nu putem crede că voi sunteți cu adevărat ceea ce pretindeți a fi. Și mai mult, nu vă putem recunoaște ca oameni ai lui Dumnezeu sau ca frați, cu atât mai puțin frații noștri, pentru că vă lipsesc fructele virtuții care indică un adevărat creștin. Unde este predarea voastră adevărată în Dumnezeu în botez, noua voastră naștere? Unde este renunțarea voastră la lume, la păcat și diavol, la propria voastră carne și voință? Într-adevăr, vă lipsește ceea ce este cel mai important, ceea ce arată că lauda voastră că Dumnezeu lucrează printre voi nu are temei solid.

Doar întrebați-vă: Nu sunteți voi ca unul dintre zilierii care stau degeaba în piață? Întreabă-ți propria inimă de ce nu ești deja pe podgorie și angajat de către proprietar. Niciodată nu ați tăiat-o la modul decisiv cu lumea, cu necredincioșii și lucrările lor zadarnice ale întunericului. Ce s-a ales de comunitatea voastră, pe care nimeni nu ar fi trebuit să o părăsească și cum au și făcut-o unii deja? Ea se află în dezordine și nimic nu se construiește, în timp ce voi ședeți în casele voastre construite exemplar și vă îngrijiți de propriile interese, nu de acelea ale aproapelui și fraților. Cuvintele prorocului pot foarte bine să vi se potrivească: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?” Domnul nu se apropie de asemenea oameni, nici nu îi iubește ca pe proprii lui copii, așa cum ai impresia. Cercetați-vă inimile cu privire la calea pe care mergeți!

Unde vedeți printre voi iubire față de aproape ca față de voi înșivă, deși ați spus că toate ale voastre sunt pentru folosul și beneficiul aproapelui? Ar trebui să-i întreb pe ai voștrii slujitori, apropiați sau frați cât de mult sunt posesiunile voastre la dispoziția lor. Aș dori să văd o dovadă că virtutea voastră sub aspectul acesta o întrece pe aceea a necredincioșilor și a bogătașilor (care de asemenea contribuie cu sume importante la visterie); că din credința voastră crește dragostea care nu își caută propriul bine, ci acela al aproapelui, după cum pretindeți.

Cum exersați o disciplină creștină adecvată și excluderea din rândurile voastre – scoțând râul și păcătoșii din mijlocul vostru – și să nu pomenesc nimic de mustrarea evlavioasă și frățească pentru fapte minore între frați și surori? Aceasta se potrivește unor oameni de-ai lui Dumnezeu. Unde lipsește, se trăiește într-o casă decrepită și nu este nimeni care s-o repare. Dacă Domnul nu construiește casa, totul este în zadar. Pentru a fi sigur, dacă mă apuc să continui să îți țin oglinda înaintea ta, va trebui să mai ascut câteva pene de scris.

Încă nu vă vedeți unde vă aflați. Sunteți destul de mulțumiți cu voi înșivă. Dacă nu v-ați fi luat aerele astea, ați fi fost în stare să vă vedeți. Ar trebui să vă îngrijorați pentru voi înșivă și nu doar pentru alții! Rugați-vă pentru mila lui Dumnezeu și rugați-l să înalțe inimile în harul său. Apoi cu bună dreptate că ați putea să fiți îngrijorați de alte persoane oarbe și stupide din lume și să îl rugați pe Dumnezeu să îi fie milă de ele.

Continuați să scrieți că ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu în numele vostru pentru ca inimile noastre să se unească în Domnul. Acela este aleanul inimilor noastre. Ne rugăm în mod constant pentru voi și pentru toți cei zeloși cărora le e foame și sete după virtute. Dar ce bine va face acest lucru dacă voi pentru voi nu căutați rugăciunea și mijlocirea bisericii lui Dumnezeu, care este singura voastră sursă de ajutor? Nu sunteți nerăbdători să îl căutați pe Domnul din toată inima voastră, dar fără aceasta nu veți găsi niciodată adevăratul ajutor. Ce sunt eu să tot spun acestea? Vă imaginați că Dumnezeu v-a umplut cu o asemenea înflăcărare minunată că vă întrebați cum ar dori el să vă folosească. (Dacă tăceați, filozofi rămâneați.) Ceea ce e și mai rău, vă imaginați că nu mai trebuie să vă fie teamă de aprobarea lui Dumnezeu, dar îndrăzniți să călcați în prezența sa cu lejeritate. Voi sunteți ca fariseul care a stat cu atâta îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, spunând, „Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Încă îți lipsesc multe. Prima dată trebuie să stai în ușă cu păcătosul care își recunoaște păcatul în templul bisericii Domnului, bătându-te în piept cu adevărat și să nu îndrăznești să îți ridici ochii spre cer, nu mai spun de aprobarea lui Dumnezeu. Apoi poți fi vindecat și Dumnezeu poate fi milostiv cu tine.

Cu siguranță că scrieți ca și cum deja v-ați predat lui Dumnezeu, lăsându-vă gândurile să fie captate în ascultare de el. La aceasta spun că, este foarte bine să fiți ascultători când sunteți domni, conducători și administratori ai propriilor voastre posesiuni, acționând în concordanță cu propria voastră voință și dorințe. Acesta nu este unul pe care Hristos l-a cumpărat cu un preț. Aceasta nu este renaștere. Este pusă în slujba sinelui mai degrabă decât în cea a lui Dumnezeu. Aceasta nu este ascultarea pe care Pavel și cu apostolii s-au străduit să o introducă printre Neamuri.

S-ar putea să reușești să împaci aceasta cu hotărârea de a rămâne ascultător și aidoma săracului Hristos, dragă Simon. Ceea ce scrii este adevărat; până în acest moment ai fost un răsfățat al sorții. Dar îți voi spune o altfel de istorisire, una tristă; Nu pot să nu ți-o spun. Un domn puternic de aici tocmai ne-a ordonat să plecăm de pe pământurile sale. Acolo trăiau mai mulți frați și surori decât pe orice altă proprietate: cam o mie de adulți și trei sau patru sute de copii. Părinții unora dintre acești copii au murit în timp ce se aflau în biserica-comunitate. Alți părinți au fost întemnițați și schingiuiți până la moarte de către procurori din afara Moraviei din pricina că s-au ținut de adevăr. Totuși, unii se aflau în puterea unora dintre inamicii adevărului și au fost ținuți în lanțuri de dragul Evangheliei. Dacă Dumnezeu nu intervine, s-ar putea să fim nevoiți să ne mutăm în câmpuri și păduri sub cerul liber și să îndurăm nevoințe – cu siguranță că nu e pentru prima oară. Dacă s-ar fi întâmplat să fii împreună cu noi într-un interval din acesta de timp cu unul sau doi copii, cu greu să câștigi pâinea necesară odată la trei zile, ar fi altă treabă. Aceasta ar necesita mai mult curaj. Apoi ați fi împinși în furnal, iar inimile voastre s-ar descoperi. De aceasta trebuie să fi pregătit dacă dorești să fi un adevărat ucenic de-al lui Hrist și un membru al bisericii sale. Dar atunci ar însemna să renunți la unele dintre polemicile tale de învățat și să privești doar la Dumnezeu, să duci o viață în care să stai în gardă și să te ții de el cu o inimă umilă și hotărâtă.

Mai departe, ar trebui să știi că nu blănurile voastre de lup (așa cum se pare că credeți) ne-au făcut să ne pierdem speranța în devenirea voastră de membrii ai lui Hristos când ați fost aici. Ați fi putut deveni mioare în ciuda înfățișării voastre lumești; aceea nu v-ar fi deranjat. Nici nu am fost ofensați de mâncatul și băutul vostru; nu v-am luat în nume de rău nimic. Dacă nu ați fost moderați și ați luat mai mult decât era necesar, nu vi le-am mai fi oferit. Dar ceea ce ne-a tulburat este că ați opus rezistență bisericii și v-ați ținut de propriile voastre opinii. Ați continuat să mergeți pe propriile voastre căi fără să aduceți un rod bun sau o schimbare în mai bine până astăzi, ca și cum ați fi așteptat ca frăția să se modeleze după voi și să învețe de la voi. Dar voi înșivă nu sunteți încă fundamentați în Dumnezeu și aveți nevoie să fiți învățați cele mai elementare lecții din Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât să se așeze o fundație a căinței din toate lucrările moarte: credință în Dumnezeu, botez, învățătură, așezarea mâinilor, învierea morților și judecata de apoi.

Prin urmare, dacă ne dăm seama că voi pretindeți a fi frați când de fapt nu sunteți, avem un motiv, și chiar un motiv divin, să ne separăm de voi și să vă evităm. Pavel poruncește: Dacă cineva pretinde că este un frate, dar este avar sau reprezintă o învățătură diferită care nu se conformează cuvintelor vindecătoare ale Domnului nostru Isus Hristos și mesajului său de mântuire, și dacă el este mustrat o dată și a doua oară, nu vrem să avem de-a face nimic cu el. Nu ar trebui nici măcar să mâncăm cu el sau să îl salutăm, ci să îl evităm. De la o asemenea persoană nu acceptăm niciun salut până când nu vedem o căință adevărată și înțelegere a adevărului.

Toate acestea ți le scriu ca răspuns la scrisoarea ta, dragă Simon, fără să țin nimic nespus. Am crezut că ar trebui să știi tot ce am pe inimă, fără să aduc vreun prejudiciu cuiva sau împotriva cuiva. Te rog să le accepți cu o inimă deschisă. Presupunând că cuvintele tale erau adevărate, oricine mi-a arătat cum eram de fapt când eram orb față de aceasta ar fi cel mai drag prieten. Dacă poți să înțelegi aceasta, m-aș bucura cu tine pentru mântuirea ta ca și pentru a mea. Dar ar trebui să faci stânga-împrejur și să îți schimbi direcția ca și cum ai fi fost născut din nou. Și din moment ce niciun om nu știe când Domnul casei vine – seara, la miezul nopții sau la cântatul cocoșilor – fi sigur că ești pregătit, ca nu cumva ora aceea să te prindă dormind, prinzându-te ca o pasăre în capcană.

Nu e îndeajuns să spui, „Nu doresc o cale a mea. Fie ca Domnul să facă cu mine ceea ce dorește. Aici sunt; folosește-mă în concordanță cu voința ta divină.” Când un slujitor știe voia stăpânului său, ar trebui să meargă și să facă ce trebuie și să nu stea degeaba, dacă nu dorește să primească o mamă de bătaie. Ce îi spune inima unui om nu ar trebui să fie pus sub semnul întrebării și examinat din toate părțile. Ascultă cuvintele lui Ilie, un om al lui Dumnezeu: „Până când vreți să șchiopătați de ambele picioare? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal.” Îți spun – Dumnezeu e martorul meu – dacă Domnul vine și te găsește nu mai bine pregătit decât atâta, nu vei fi în stare să te ascunzi printre cei șapte mii care au fost cruțați pe vremea lui Ilie din cauză că nu se închinaseră niciodată la Baal.

Prin urmare, îndură fructele căinței pentru toate nelegiuirile tale și viața nemântuită pentru ca tu să fi ferit și să primești har la nevoie.

Aceasta este o invitație: Vă invit la ospățul de nuntă și marea cină pe care Împăratul cerului o pregătește pentru Fiul său. Dacă rămâneți pe afară, vina este a voastră, iar sângele vostru să cadă asupra capului vostru. Iată, vine Mirele. Duceți-vă să îl întâlniți. „Duhul și mireasa spun, `Vino, Doamne Isuse.` Și lasă-l pe cel ce aduse să spună, `Vino.` Și las-l pe cel ce este însetat să vină; lăsați-i pe toți care doresc să ia apa vieții gratis.”

Fie ca harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu toți aceia care îl caută cu o inimă sinceră. Amin. Da, amin.

Petru Walpot

un slujitor al lui Isus Hristos și al bisericii sale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s