”…să fi sârguincios în rugăciune înflăcărată…pentru a-ți cuceri carnea și a-ți înfige pintenii în ea.” Din scrisoarea lui Peter Walpot către frații din Cracovia. Cronica fraților hutteriți. (112)

Dacă, prin urmare, în numele lui Hristos ți-aș spune adevărul pe care vrei să îl auzi (și tu mă numești un instrument nobil al lui Dumnezeu cel viu), aș dori să spun aceasta: Dacă dorești să fi salvat și să spui că și ție, de asemenea, ți-e frică de Dumnezeu, îl cunoști, îl iubești și vrei să îl slujești și să îi faci pe plac doar lui; în același fel, dacă pretinzi că nu ai inima lacomă și însetată de bani așa cum s-a răsândit vestea că ai fi; dacă prin urmare cauți perfecțiunea și dorești să capeți o comoară în rai, atunci vinde-ți tot și eliberează-ți inima de bogății lumești și termină odată cu ele. Nu poți să le cauți pe ambele în același timp; una o înăbușe pe cealaltă. Îmi e teamă că în curând vei obosi să ți se tot spună toate acestea, dar acesta este un test al sincerității tale ca ucenic al lui Hristos, dacă tu într-adevăr îți faci loc în tine pentru Duhul lui Hristos și îl lași să domnească peste tine, așa cum se pare că tu crezi că faci. Te îndemn să fi sârguincios în rugăciune înflăcărată (ceea ce, după cum scrii tu, ar trebui să reprezinte adevărata ta armă și victorie) pentru a-ți cuceri carnea și a-ți înfige pintenii în ea.

Dacă mă recunoșteți ca și constructorul arcei, Noe1 și nu sunteți ipocriți, amăgitori sau revoltați încăpățânați împotriva adevărului (trebuie să fie una din acestea), de ce nu vă lăsați să fiți cuprinși în această arcă, cunoscându-se că în afara acesteia nu va exista scăpare? Într-adevăr, Dumnezeu v-a invitat de suficient de multe ori și așa cum spuneți voi înșivă, ușa este încă deschisă. Dar credeți-mă, poate să se închidă și să vă împiedice intrarea într-un moment de mare frică.

Gândiți-vă la aceasta: nu sunteți ca și ginerii lui Lot, pe care i-a rugat să fugă cu el din Sodoma? Dar nu au crezut că pedeapsa va cădea asupra lor și au râs de aceasta. Așa cum era pe vremea lui Noe și Lot, așa va fi și în zilele Fiului omului. Vai de aceia cu copil și de aceia cu copil alăptat în acele zile! Cu cine să compar această generație? Sunt ca și copiii care stau în piață și care strigă la tovarășii lor de joacă, „Am fluierat pentru voi, dar n-ați dansat; am plâns și am bocit, dar voi n-ați plâns.”

Dragul meu Simon, cercetați-vă și învățați să vă cunoașteți pe voi înșivă mai bine. Admiți că ai neglijat cel mai important lucru de pe pământ, și prin urmare nu ai făcut niciodată primul pas înspre a face voia lui Dumnezeu, mai exact, să i te predai și să te unești cu oamenii lui. Cum ai vrea să faci acest lucru? Trebuie să începi în mod diferit, urmând urmele pașilor lui Hristos pe poteca sa îngustă. Pentru că dacă prima bucată de aluat nu este sfântă, cum poate bucata întreagă să fie sfântă? Dar dacă rădăcina este sfântă, cu siguranță că și ramurile sunt.

Sigur, dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a fost turnat în inimile voastre și sălășluiește în voi, nu v-ar lăsa să vă alegeți proprile voastre căi în afara bisericii adunate, ci v-ar conduce la biserică în adevărul și unitatea lui Hristos. Duhul lui Dumnezeu și mintea lui Hristos nu ar tolera scindarea. Prin urmare este clar că voi nu nu sunteți însuflețiți de Duhul lui Dumnezeu. Vă lipsește.

De la început, multitudinea de credincioși a fost de aceeași inimă și suflet; au fost uniți. Deși nu s-au putut strânge în același loc, au fost guvernați de un singur Duh, o minte și o credință. Doreau să se țină neclintiți de chemarea lor creștină și să fie fără de vină în ochii lui Dumnezeu și a apostolilor săi, predicând aceste adevăruri: un botez, un Duh, un Domn, un Dumnezeu și Tată al nostru tuturor, un mijlocitor între Dumnezeu și om; de asemenea o comunitate a sfinților și o singură ușă la staul, despre care Hristos spune, „cine sare pe altă parte (nu prin minte, nu prin trupul meu, biserica mea, căreia i-am încredințat puternicul meu Cuvânt și autoritatea de a lega și dezlega), el este un hoț și un tâlhar.” Oricine vrea pace și unitate cu Dumnezeu și iertarea păcatelor trebuie să fie eliberat prin mijlocirea singurei biserici adunate și fondate de Dumnezeu și prin adevăratul slujitor al bisericii. Altfel, păcatele sale îi vor fi puse în spate ca niște pachete sigilate. Într-adevăr, un om niciodată nu își poate ierta propriul său păcat sau să stea drept înaintea Domnului.

Exemplul lui Saul, mai târziu numit Pavel, ne arată că acesta este adevăratul sens al cuvintelor lui Hristos atunci, când după învierea sa, a atribuit autoritate bisericii sale și prin urmare nu a stingherit-o: Când Domnul l-a pus la pământ pe drum, Pavel a întrebat ce ar trebui să facă și i s-a spus să meargă în oraș la Anania, care își va așeza mâinile pe el și îl va boteza. Și deși fusese pus deoparte înainte de naștere și ales de Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia și să pună piatra de temelie a supunerii prin credință printre Neamuri, s-a dus la Ierusalim să se întâlnească cu bătrânii bisericii, Petru, Iacov și Ioan. Când au văzut cadoul ce-i fusese încredințat de către Domnul, cu toții au căzut de acord să îi acorde lui și lui Barabas mâna frăției astfel că – din moment ce Pavel fusese chemat de către Dumnezeu și introdus în credință prin Anania și incorporat în corpul lui Hristos – serviciul său pentru Evanghelie să nu rămână în afara ordinii bisericii și a apostolilor acesteia, iar cursa sa să nu fie parcursă în zadar. Într-un fel asemănător s-a întâmplat și cu Corneliu, sutașul temător de Dumnezeu: Deși un înger a venit la el, spunând, „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu,” și totuși i s-a spus să trimită la Iope după apostolul Petru, să audă de la el cuvintele mântuirii și să își dea acordul să fie botezat de către el în ascultare de adevăr. Același lucru îl aflăm de la întâlnirea apostolului Filip cu famenul care era îngrijitorul tuturor visteriilor împărătesei etiopiene Candace: după înviere, Domnul i-a ghidat pe aceia dinainte puși deoparte și chemați spre o viață de credință să meargă la biserica pe care o fondase și la solii ei. Acest lucru s-a întâmplat de fiecare dată.

Ceea ce Hristos le-a spus apostolilor săi stă în picioare și astăzi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau cetatea aceea și să vă scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea.” Dacă cineva dorește o cale diferită, atunci vă spun că el nu este cinstit, ci este unul dintre hoții și tâlharii care sar prin locurile greșite.

1Cu aceste cuvinte, Petru Walpot pur și simplu se referă la faptul că mai înainte Simon Ronemberg a asemănat Biserica Hutterită cu arca și pe Walpot cu constructorul arcei; vezi George H. Williams, „Anabaptism and Spiritualism in the Kingdom of Poland and the Grand Duchy of Lithuania: An Obscure Phase of the Pre-History of Socianianism,” Ludwika Chmaja, ed., Studia Nad Arianizmen (Varșovia, 1959), 250; Williams, Radical Reformation, 702.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s