” Pe scurt, nimeni nu stătea degeaba…chiar și preoții care s-au alăturat comunității au învățat să lucreze.” Cronica fraților hutteriți. (106)

Mulți dintre frați erau morari, și existau multe mori în acea zonă a căror proprietari îi rugau pe frați să le preia morile și să supravegheze măcinatul pentru o treime sau o pătrime din câștig, ceea ce reprezenta o înțelegere corectă în raport cu practica curentă. Astfel că frăția a numit un frate să supravegheze morile. Fiind sfătuit de bătrâni, el încheia toate înțelegerile, îi repartiza pe morari, și avea grijă ca morile să aibă oameni și să funcționeze cum trebuie.

Pentru o lungă perioadă de timp, domnii și nobilii (în special aceia pe a căror pământuri trăiam) ne angajau oamenii noștri să le conducem fermele și să lucrăm în alte domenii, unii pentru o treime din câștiguri, alții pentru salarii sau ce ar fi fost acceptabil pentru ambele părți. Un frate era responsabil pentru preluarea fermelor a căror capacitate putea fi administrată de către comunitate, deseori după cereri repetate ale proprietarilor de pământ. El încheia aranjamentele și avea grijă ca să lucreze îndeajuns de mulți oameni pentru fiecare dintre ele în parte.

Pe scurt, nimeni nu stătea degeaba; fiecare făcea ceea ce i se cerea și ceea ce era în stare să facă, orice condiție ar fi avut înainte – dacă era bogat sau sărac, aristocrat sau om de rând. Chiar și preoții care s-au alăturat comunității au învățat să lucreze.

Toate felurile de meserii cinstite aveau reprezentanți: zidari, producători de coase, fierari, cazangi, lăcătuși, ceasornicari, fabricanți de cuțite, instalatori, tăbăcari, blănari, cizmari, șelari, producători de harnașament, trăistari, producători de căruțe, dogari, tâmplari de mobilă fină, strungari, pălărieri, postăvari, croitori, producători de saltele, țesători, frânghieri, ciurari, geamgii, olari, berari, bărbieri-chirurg și medici. În fiecare departament de lucru un frate era responsabil de magazin, accepta comenzi și planifica lucrul, apoi vindea produsele cu un preț onest și înmâna profitul bisericii.

Toată lumea, oriunde ar fi stat, lucra pentru binele comun de a satisface nevoile tuturor și să ofere ajutor și susținere oriunde ar fi fost nevoie. Era într-adevăr un corp perfect a cărui membrii care trăiau și erau activi slujeau unul altuia.

Gândiți-vă la ingeniosul mecanism al unui ceas, unde o piesă o ajută pe cealaltă să funcționeze, astfel încât să își îndeplinească scopul. Sau gândiți-vă la albine, acele mici insecte folositoare care lucrează împreună în stupul lor, unele făcând ceară, altele miere, unele aducând apă, până când nobila lor menire de a face dulcea miere se împlinește, nu doar pentru propriile lor nevoie, ci și destul de mult să împartă cu oamenii. Așa stăteau lucrurile printre frați. Astfel că trebuia să existe o ordine în toate câmpurile de lucru, pentru că chestiunile privitoare la viață pot evolua doar unde domnește ordinea – cu atât mai mult în casa lui Dumnezeu, a cărui Maistru Constructor și Fondator este Domnul însuși. Unde nu-i ordine, e dezordine. Acolo nu sălășluiește Dumnezeu, iar casa se prăbușește în curând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s