”Îi evitau în special pe prorocii falși și frații falși.” Cronica fraților hutteriți. (105)

Era îndeplinit misionariatul creștin în concordanță cu porunca Domnului: „Așa cum m-a trimis Tatăl meu pe mine, așa vă trimit pe voi.” De asemenea: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.” Așadar, în fiecare an slujitorii Evangheliei și ajutoarele lor erau trimiși în ținuturile de unde se recepționa o chemare. Îi vizitau pe aceia care doreau să își schimbe viețile, care căutau și se interesau de adevăr. Pe aceștia îi conduceau afară din ținuturile lor pe zi sau pe noapte la cererea lor, indiferenți la conetabili și călăi, rezultatul fiind că mulți și-au pierdut viețile din această cauză. Astfel, i-au adunat pe oamenii lui Dumnezeu într-o manieră care se cuvine bunilor păstori.

S-au separat de lume și de viața ei rea și plină de nedreptăți. Îi evitau în special pe prorocii falși și frații falși.

Modul de a înjura și blasfemia fără de care lumea nu poate vorbi nu era niciodată auzit printre ei. Niciun jurământ nu se lua sau promisiune se făcea. Nu exista dans, joc de noroc sau chefuială. Nu își confecționau haine sofisticate, croite, la modă sau indecente; se scăpau de astfel de lucruri. Nu cântau cântări nerușinate sau desfrânate, de care lumea este plină, ci cântări creștine și spirituale și cântări despre întâmplări din Biblie.

Conducerea era încredințată bătrânilor, bărbați care ghidau oamenii cu Cuvântul lui Dumnezeu prin citirea către ei, învățarea și ghidarea lor prin intermediul Scripturilor. Practicau mustrarea și reconcilierea, îndreptând orice greșeală sau delict.

Unii oameni erau selectați cu atenție să preia conducerea treburilor de zi cu zi. Făceau și încasau plăți, furnizau mâncare și provizii și îndeplineau sarcina cumpărării și vânzării.

Alții erau la comanda organizării muncii și trimiterea fiecăruia la lucrul pe care știa că îl putea face bine, pe câmpuri sau oriunde era nevoie. Aceștia erau distribuitorii de muncă.

Existau frați care erau responsabili să servească la masă. Mesele începeau cu rugăciune și recunoștință pentru Dumnezeu, și se mulțumea la sfârșit înainte de întoarcerea la muncă. Recunoștință și rugăciune se ofereau înainte de culcare și din nou dimineața înainte de plecarea spre muncă.

Anumiți frați erau responsabili pentru școală. Împreună cu surorile, aveau grijă de copii și nevoile lor în toate privințele.

Nu era nicio camătă, nici cumpărare sau vânzare pentru profit. Exista doar muncă cinstită pentru câștigarea existenței prin truda zilnică a acelora care lucrau ca viticultori și fermieri în podgorii, câmpuri și grădini. Tâmplari și constructori plecau în interiorul Moraviei și chiar mai departe înspre Austria, Ungaria și Boemia să construiască multe mori mari, distilării și alte clădiri în schimbul unor lefi corecte pentru domnii, nobilii și alți cetățeni. Un frate era în special repartizat pentru acest scop, un constructor experimentat care organiza tâmplarii, accepta de lucru, se tocmea și stabilea înțelegeri în numele frăției.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s