1569 ”Foametea” Cronica fraților hutteriți (102)

1569

Pe 9 ianuarie, 1569, patru frați au fost aleși pentru slujba Cuvântului lui Dumnezeu și au fost investiți la Klein Niemtschitz lângă Prahlitz: Matia Binder sau Schneider (un croitor), Ludwig Dörker sau Zimmermann (un tâmplar), Wendel Holba sau Müller (un morar) din Slovacia și Rupp Gellner din ținutul Rinului. Tot în același an fratele Georg Hans, un bătrân slujitor al treburilor de zi cu zi, a murit la Pergen.

Alt slujitor pentru treburi de zi cu zi, Remigius Heugen, a adormit în Domnul la Gross Seelowitz.

În acel an, pe vremea când dragul nostru frate Petru Walpot era bătrân și păstor al bisericii, o perioadă de mari lipsuri a început. S-a înrăutățit atât de tare că anul următor o baniță de grâu costa doi taleri și era dificil de procurat chiar și la acel preț. O pâine costa patruzeci și cinci de creițari. Niciodată în amintirea oamenilor nu li se întipărise că ar fi existat o asemenea foamete în Moravia. Foametea și necazul s-au pogorât asupra lor ca o grea pedeapsă pentru lipsa de recunoștință și păcatele lor.

Condițiile s-au îmbunătățit puțin în 1571, iar în 1572 erau din nou disponibile grâne. Prin această perioadă lungă și grea, Dumnezeu cu atât de mare milă a furnizat ce era nevoie pentru oamenii săi că nimeni nu a suferit de pe urma unor lipsuri grele în adevăratul sens al cuvântului, având în vedere condițiile grele de pe atunci.

Dumnezeu a furnizat ce era nevoie prin sârguința și prevederea bătrânilor, slujitori ai Cuvântului și a slujitorilor pentru treburi de zi cu zi, care îngrijeau de oamenii lor cu credincioșie. În mod constant încercau să găsească modalități să susțină și să hrănească biserica-comunitate, cu văduvele și orfanii ei. Ei i-au îndemnat pe oameni să fie recunoscători și să împartă resursele bisericii cu credincioșie, oferind ajutor și sfat într-o manieră frățească și plină de iubire. Și Dumnezeu ne-a dat o asemenea binecuvântare și îndestulare că am fost în stare să ajutăm alți oameni sărmani în Moravia din afara comunităților noastre. Dar a trebuit să trăim foarte frugal comparativ cu acele timpuri când eram siguri că vom avea pâine pe masă. În acești ani dificili, biserica aproape că a fost secată de resurse, și dacă lipsurile ar mai fi durat, mare necaz ar fi fost, din moment ce eram atât de mulți care trăiam împreună. Dar Domnul, care cunoaște vremea potrivită, a intervenit cu milă. Laudă și mulțumiri lui pentru tot ajutorul său.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s