1568 ”…speța diavolului face tot ce poate pentru a determina un credincios să se rătăcească” Cronica fraților hutteriți. (101)

1568

În prima zi din an, fratele Ambrosius Pfeiffer, un slujitor al Cuvântului, a murit la Klein Niemtschitz lângă Prahlitz.

Pe 25 ianuarie, cei trei frați Blasi Harer, Georg Wyser și Leonard Reuss au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

În aceeași zi, de asemenea la Klein Niemtschitz, patru frați au fost aleși și numiți în slujba Evangheliei: Baltazar Maierhof cel tânăr, Petre Hörich din Silezia, Ulrih Plattner sau Zimmermann (un tâmplar) din valea Ötz și Hans Schlegel din Württemberg, un croitor de meserie.

În aceeași zi, unsprezece frați au fost numiți și investiți în slujba treburilor de zi cu zi sau în serviciul de administrator.

Gall Perger

Valtin Preundel

Veit Hagenpühler sau Laventtaler1

Christian Lärch

Thomas Häring

Leonard Stuck

Hansel Schneider din Rottenburg

Remigius Heugen din Tirol

Simon Päntzel

Bastian Foltz, un tâmplar

Kuntz Kuenfelder

Fratele Konrad Haintzeman sau Schuster (un cizmar), un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a trecut munții Ungariei la izvoarele termale pentru a se trata.2 Mai târziu s-a întors la Sabatisch și acolo a adormit în Domnul după multă suferință.

Tot în același an, 1568, fratele Hans Zwinger sau Gerber (un tăbăcar),3 un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Wostitz.

Am stabilit din nou o comunitate la Urschitz unde trăisem înainte.

Pe 18 iulie, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, Hans Arbeiter din Aachen,4 și alt frate, Heinrisch Schuster, au fost prinși la Hainbach pe Rin pe teritoriul episcopiei de Speyer. Primarul satului i-a spus conetabilului să îi înlănțuie, dar el a refuzat, pentru că nu dorea să împartă vina cu acesta. El i-a spus primarului, „Nu îmi poți ordona să îi înlănțui pe acești oameni, care sunt mult mai credincioși decât mine. Dacă aș fi știut că vor fi băgați în închisoare, i-aș fi avertizat.”

Astfel că primarul i-a legat el însuși și i-a adus la Kirrweiler. Acestea s-au petrecut într-o noapte de duminică. Următoarea zi, primarul a mers la un târg la Neustadt în munții Haardt. Marțea a căzut bolnav, iar miercurea l-au îngropat. Toți au spus că trebuie să fi păcătuit. După aceea, conetabilul a spus că nici măcar pentru o sută de guldeni nu s-ar fi făcut vinovat de întemnițarea fraților. Dar Hans Arbeiter a fost pus într-o temniță întunecoasă, ținut departe de lumina zilei, iar Heinrich a fost pus în închisoarea Kirrweiler.

După două săptămâni, episcopul și-a trimis șeful conetabililor și încă pe nouă să îi audieze separat pe cei doi prizonieri, întrebându-i de ce intraseră pe pământurile nobilului și îi ghidaseră greșit pe oameni. Hans Arbeiter a spus că nu a ghidat greșit și nici nu a înșelat pe nimeni – intenția sa nu era de a ghida greșit pe cineva, ci de a predica adevărul divin.

De asemenea, Hans Arbeiter le-a răspuns întrebărilor lor despre botezul nou-născuților: Nu există un singur cuvânt în Scriptură care să dovedească că nou-născuții ar trebui să fie botezați. Botezul ar trebui să fie doar pentru aceia care aud și cred în Cuvântul Domnului și i se supun acestuia, pentru cei care înțeleg botezul creștin, învățătura și viața și care sunt conștienți de ce sunt pe cale să facă. Apoi a fost dus înapoi în închisoare.

Zece sau doisprezece zile mai târziu, delegatul oficial l-a interogat, iar episcopul l-a trimis pe vicarul catedralei din Speyer, un iezuit pe nume Lamprecht, să vorbească cu el despre botezul nou-născuților, dar nu a făcut nimic altceva decât să se dezonoreze și să fie disprețuit de către toți cei prezenți. Atunci, Arbeiter a fost dus înapoi la închisoare fiind amenințat că dacă refuza să se supună, va vedea curând ceea ce se va întâmpla. L-au tratat pe celelalt frate în același mod.

Acest iezuit s-a întors să îl interogheze din nou despre botezul nou-născuților, dar Arbeiter a răspuns într-o asemenea manieră că acesta n-a putut să își apere poziția ca înainte.

El [n.t. iezuitul] a venit pentru a treia oară să apere botezul nou-născuților și a pierdut din nou. Apoi a început să pună întrebări ciudate: Câți evangheliști erau? Ioan a murit? și alte întrebări nesemnificative, dar nu i-a reușit scopul. I-a spus lui Arbeiter că din moment ce l-a vizitat de trei ori și tot refuza să se supună, el va fi înecat în Rin; călăul va veni în curând după el. Dar Arbeiter nu s-a lăsat intimidat. A fost dus înapoi în închisoare fiind amenințat că dacă nu se va dezice, nu i se va da nimic să mănânce sau să bea și va fi lăsat să flămânzească până la moarte. În consecință, porția de mâncare i-a fost micșorată și a suferit o mare nevoință.

Iezuitul din Speyer a venit pentru a patra oară să îl momească pe Hans Arbeiter. Era la fel de meșteșugit ca însuși diavolul. A lăsat toată Scriptura la o parte și l-a implorat pe frate să se dezică și să se întoarcă la credința copilăriei sale. L-a rugat să se dezică de dragul suferințelor lui Hristos. Acesta l-a luat chiar și de gât și l-a sărutat, implorându-l să se dezică. Așa un șarpe de om! Dar Hans Arbeiter a spus, „Acesta este sărutul lui Iuda,” și i-a spus nu într-un mod șovăielnic să plece și acesta nu s-a mai întors niciodată. Dragul frate a trebuit să se întoarcă în închisoarea lui. Aceasta arată cum speța diavolului face tot ce poate pentru a determina un credincios să se rătăcească, să îl prindă în capcană și să îi facă sufletul să cadă pradă diavolului. Acesta este țelul lor.

Într-un final, vătaful-șef a venit de două ori, spunând că dacă frații vor promite că nu vor mai intra vreodată în țară, li se va da drumul. Frații au refuzat, spunând că trebuiau să meargă unde îi trimitea Dumnezeu la orice oră și nu puteau promite să nu intre în vreo regiune.

Într-un final, după douăzeci și nouă de săptămâni petrecute în închisoare, au fost eliberați necondiționat. S-au întors la biserică, neclintiți în pace și bucurie și biserica s-a bucurat și l-a lăudat pe Dumnezeu. Avem mărturisirea lor de credință așa cum a fost scrisă de Hans Arbeiter, aceasta reprezentând un catalog al întrebărilor care li s-au pus lor și răspunsurile pe care le-au dat.5

1Veit Hagenpühler, originar din valea Lavant din Carintia, Lavant-ul este un afluent al râului Drava în Carintia. Vezi Beck, 253.

2„Munții ungari” erau Munții Albi (montes albi); astăzi „Carpații albi” și „Micii Carpați.” În secolul al XVI-lea, se pare că nicio diferență nu se făcea între aceste două lanțuri muntoase. Izvoarele termale se află la Teplitz (Trenčianske Teplice), la nord-est de Trenčin. Beck, 253.

3Două dintre cântările lui Hans Zwinger se află în LdHBr, 663-669 (sub „Garber” și respectiv „Zwinger”). De asemenea vezi Wolkan, Lieder, 230.

4Hans Arbeiter, înainte fusese un membru al Frăției Elvețiene, trăise în zona dimprejurul Worms-ului și Bad Kreuznach-ului. Vezi ME, I, 145-146; Beck, 229-230, 268, Gross, Golden Years, 68-88.

5Mărturia de credință a lui Hans Arbeiter se află în Arhivele Orășenești din Brno, Codex 559, fol. 236-322, din aceasta preluăm următoarele fragmente:

Pe 18 iulie, 1568, Hans Arbeiter și Heinrich Schuster au fost prinși la Hainbach în episcopia de Speyer. Primarul și aceia care ne-au prins au început să vorbească, unii lăudându-ne, alții înjurându-ne, după cum spune Pavel. Primarul dorea să ne dăm cuvântul și să batem palma pe baza lui ori să plătim pentru două sau trei rânduri de băuturi pentru aceia care ne păzesc de-a lungul nopții în primărie, ca să nu fie necesar să ne ducă la castelul Kirrweiler în acea noapte. Am spus că era împotriva lui Dumnezeu să le promitem orice și să bătem palma pe baza aceasta, pentru că omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său (Prov. 17: 18). Nici nu vom plăti pentru vinul lor, nici o singură para. Dacă ar fi să îi răsplătim pe aceia care ne-au ținut prizonieri e ca și cum ne-am fi întemnițat singuri. De asemenea, l-am avertizat pe primar și pe ceilalți că a-i trata pe credincioși cu atâta malițiozitate răutăcioasă n-a adus niciodată vreun bine cuiva, pentru că deseori s-a întâmplat ca un om care îi sapă groapa altuia să cadă chiar el în ea.

Conetabilul și încă câțiva au intervenit în numele nostru și l-au rugat pe primar să ne lase să plecăm, dar a refuzat și i-a ordonat conetabilului în mod repetat să îndeplinească dorințele stăpânului său și să ne lege. Conetabilul nu a dorit să se găsească vinovat de faptul că a pus credincioșii în închisoare. I-a spus primarului, „Nu îmi poți porunci să îi înlănțuiesc pe acei bărbați, care sunt cu mult mai credincioși decât sunt eu. Dacă aș fi știut că vor fi aruncați în închisoare, i-ași fi avertizat. ” Primarul ne-a legat el însuși și ne-a trimis la închisoare în noaptea de duminică. Lunea s-a dus la târg la Neustadt, marțea a căzut bolnav, iar miercurea a fost îngropat, ceea ce a determinat oamenii să spună că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Conetabilul a spus că pentru nicio sumă de bani nu s-ar fi făcut vinovat de întemnițarea noastră. I-am încredințat chestiunea lui Dumnezeu, care știe de ce are nevoie fiecare om și am spus că sperăm ca Dumnezeu nu va avea nimic împotriva lui venind din partea noastră.

Când am ajuns la castelul Kirrweiler, Heinrich a fost pus în închisoarea de drept comun, iar eu, însoțit de multe amenințări și injurii am fost închis într-o temniță întunecată, fiind privat de lumina zilei, o experiență similară cu a multor credincioși. Două săptămâni mai târziu, șeful conetabililor al episcopiei a venit însoțit de încă câțiva și ne-a adus înaintea sa unul câte unul pentru interogatoriu, și la fel s-a întâmplat mai târziu înaintea preotului.

Apoi urmează interogatoriul, din care cităm răspunsul lui Arbeiter privitor la organizarea bisericii din Moravia:

Domnul meu, îmi dau seama că nu cunoști prea multe despre a noastră credință, învățătură și mod de viață și din moment ce m-ați întrebat, cu bucurie vă voi da un răspuns. Vă rog să ascultați ceea ce voi spune. Probabil că nu ați auzit prea multe lucruri bune despre noi, pentru că nelegiuiții răspândesc minciuni despre oamenii lui Dumnezeu. Vă rog pe dumneavoastră, domnul meu, să nu credeți minciunile. În Moravia suntem supuși autorităților locale și trăim pe pământul nobililor care știu foarte bine ceea ce facem și aceștia se află în relații bune cu împăratul. Împăratul însuși știe că locuim acolo, din moment ce deseori vine în vizite în zonă. Dacă calomniile despre noi ar fi fost adevărate, credeți că ne-ar tolera? Și nici Dumnezeu nu ne-ar proteja. Nobilii cunosc foarte bine modul nostru de viețuire, deseori aduc alți nobili și domnițe să arunce o privire în spațiile noastre, să ne viziteze școlile și casele noastre și să vadă cum și ce mănâncă copiii noștri și cum sunt îngrijiți. Mulți sunt uimiți de standardele înalte pe care le avem în îngrijirea copiilor noștri și de cum îi creștem. Lăsați-mă să adaug că dacă autoritățile prin a cărui har de la Dumnezeu ne dau voie să trăim sub jurisdicția lor în concordanță cu învățătura și ordinea lui Hristos, noi le predăm ceea ce Dumnezeu predestinează și permite pentru exercițiul funcției sau titlului lor. Plătim cu promptitudine taxele și dijmele pe bunurile noastre și oferim munca care se cere de la noi. Dorim să dăm tuturor ceea ce îi datorăm lui înaintea lui Dumnezeu. Ajutăm la construirea sau îmbunătățirea drumurilor, și vom face tot ceea ce nu se opune lui Dumnezeu și dragostei de aproape.

Au urmat săptămâni de audieri conduse de un iezuit, care nu a realizat nimic, oricum, după care Arbeiter a scris:

Apoi am fost dus înapoi în închisoare. S-au purtat cu Heinrich la fel. Doisprezece zile mai târziu a venit călăul. Avea ordine să ne bată cu bețe, dar din moment ce nu am primit sentința, nu vroia să o facă. Dar vroia cei șase guldeni și i-ar fi obținut, și în timp ce se certa cu administratorul privitor la suma de bani niște soldați care își făcuseră tabăra pentru o perioadă de timp în episcopie au încercat să pătrundă în castel. Călăul a fugit, și noi am fost lăsați în închisoare pentru alte patru săptămâni. Apoi într-o noapte patru bărbați m-au condus afară printr-o grădină din spatele castelului și apoi într-un câmp. M-au rugat din nou să nu mă întorc în țara lor – stăpânul lor îmi arătase milă de data aceasta, dar dacă mă voi întoarce voi fi tratat în mod diferit.

Trei cântări de Hans Arbeiter, LdHBr, 652-663, descriu ceea ce a trăit, așa cum fac și cele două cântări de Hans Zwinger, 663-669.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s