1566 ”Îl lasă să facă o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.” Cronica fraților hutteriți (99)

1566

În 1566, trei frați au fost aleși și investiți în slujba Evangheliei: Blasi Harer din valea Ötz, Leonard Reuss sau Schneider (un croitor) din Württemberg și Georg Wyser sau Wagner din Tirol.

Pe vremea aceasta, următoarele accidente s-au petrecut la Viena, Austria. Cancelarul boem din Neuhaus, plin de dușmănie a intenționat să ne distrugă credința. L-a implorat pe împăratul Maximilian al II-lea să îi dea permisiunea să alunge frățiile afară din Moravia cu sprijinul episcopului. Dacă totul ar fi mers conform dorinței sale, ar fi provocat mari necazuri pentru biserica lui Dumnezeu. Cât de curând după ce împăratul a cedat cererilor sale persistente și i-a dat o scrisoare de împuternicire, a pornit. Și-a luat rămas bun de la nobilii din Viena, spunând, „Dacă Dumnezeu mă ajută să trec șanțul (Dunărea), veți auzi niște vești de la mine.” A pornit, dar în timp ce trăsura sa trecea podul, o bârnă a cedat sub el. Podul s-a prăvălit în Dunăre, luând cal, trăsură și tot împreună cu el, iar cancelarul și cu alți doi s-au înecat. Doar băiatul lui slujitor a reușit să se mențină la suprafață. Când băiatul a văzut că stăpânul său era mort și că era luat de către curent, l-a prins de barbă și a strigat după ajutor. Amândoi au fost trași afară din râu și au fost aduși la împărat. Împăratul a luat lanțul de aur de la gâtul cancelarului și i l-a pus băiatului, apoi a ordonat ca mortul să fie transportat înapoi la Neuhaus. Acestea au fost veștile de care cancelarul boem a vorbit, neștiind în ce vor consta acestea.

Împăratul și toată lumea a privit aceasta ca o judecată a lui Dumnezeu. Este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș, sau să te lupți împotriva lui Dumnezeu și să ataci credința. În felul acesta se ocupă Dumnezeu de aceia care plănuiesc răul și care doresc să verse sânge nevinovat sau să măcelărească fiul înaintea tatălui său.

Dumnezeu vorbește prin proroci, „Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor lui.” El îi lasă să se sfătuiască, dar el le desfințează sfatul. Prin urmare David cântă, „Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său, dar cel ce șade în ceruri râde, și Domnul își bate joc de ei și-i îngrozește cu urgia Sa.”

Îl lasă să facă o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.”

Îi lasă să arunce o piatră în aer, dar aceasta cade tot în capetele lor. Judecata lui Dumnezeu se abate asupra celor care plănuiesc o asemenea răutate, iar oamenii pot vedea ce înseamnă de fapt încercările lor: sticla ce lovește piatra și frunza veștejită sau paiul uscat revoltându-se împotriva focului înfometat. Și deși Dumnezeu deseori lasă planurile unor asemenea oameni să reușească pentru o perioadă ca o testare la care îi supune pe credincioși, făcându-i pe credincioși să bea primele guri din cupă, totuși adversarii trebuie să o golească și de ultima picătură și de asemenea să roadă cioburile.

Tot în acest an am pus bazele comunităților de la Tscheikowitz și Pruschanek.1

O mare armată a mărșăluit în Ungaria în 1566.2 Soldații au provocat pagube importante comunităților în mai multe localități. Alte comunități au fost protejate de către violența soldaților de către nobilii care veniseră din țări străine. Dar unii dintre nobilii din Moravia ne-au luat caii și alte lucruri în timpul invaziei.

Patru frați au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor. Ei erau Christoph Lenck, Kaspar Ebner, Andreas Maierhofer și Leonard Dax.

1Pruschanek (Prušansky), o parohie între Göding(Hodonín) și Kostel(Podivín); în 1566 proprietate a lui Záviš Prusinovský de Víckov. Vezi Beck, 248; ME, IV, 224; Zeman, Topography, #123.

2Aceste expediții erau conduse împotriva turcilor și a protejatului lor, Ioan Sigismund Zápolya (principe al Transilvaniei din 1540), care era presat din toate părțile de către comandanții imperiali Lazarus Schwendi și Andreas Bathory. Friedrich von Zerotin a fost unul dintre nobilii moravi aflați în componența armatei imperiale a lui Schwendi. Vezi Beck, 248.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s