Critica … și despre ”pace sau compromis”

Voiam să fie două postări dar fac una, seamănă puțin.

Critica

Sunt două opinii fixe despre critică între creștini:
1. Opinia că un creștin are voie să critice, cu variante: dacă s-a criticat pe sine înainte, dacă se supune și el criticii, etc. etc. În principiu critica este permisă.
2.Opinia că un creștin nu are voie să critice niciodată nimic. Opinie de obicei susținută de cunoscutul: ”nu judecați ca să nu fiți judecați!” Acestă opinie este o eroare logică.
Am într-o căsuță de mail un cârnaț de 26 de mailuri cu un personaj destul de cunoscut al lumii evanghelice, care mă critica asiduu că de ce-l critic pe blog pe un alt personaj mai vestit ca el.  Și că n-am voie să critic sub nici o formă. Am dus dialogul pe marginea absurdului, pentru că avea savoarea pasiunii fără minte a folosirii cu folos propriu a evlaviei.
Eram criticat asiduu că un creștin n-are voie să critice. Nu e cel mai pașnic lucru.
Spre sfârșit i-am zis ceva de genul: mă critici că nu e voie să critic, dar tu ce faci cu mine?

Pace sau compromis!
Par, dar nu sunt același lucru. Pacea vine de la Dumnezeu, se definește în legătură cu El.
Dacă sunt certat cu Dumnezeu, orice pace caut cu oamenii, nu am pace.
Dacă în timp ce susțin că am pace cu Dumnezeu, oamenii cu care vreau să fiu și cu ei în pace sunt certați cu Dumnezeu, pacea pe care vreau s-o am cu oamenii aceia se numește compromis.
Trebuie să acceptăm o stare de conflict, nu avem de ales!
Dumnezeu însuși este în conflict cu mare parte din oameni, mai bine zis oamenii sunt în conflict cu El. El îi iubește și ei îi sunt dușmani Lui. Este o mare sursă de suferință pentru Dumnezeu, este o suferință de tată trădat. Trebuie să ne asumăm această suferință.
Trebuie să-mi asum această stare de conflict dureros dacă vreau să fiu prieten cu El.
Durerea, necazul lui Dumnezeu trebuie să ne fie o sursă de întristare.
Astfel păstrăm pacea cu El. Aceasta este pacea.
Căutarea prieteniei și aprobării celor ce nu au această pace este compromis.
Ce multă nevoie avem de definiții.

Definițiile sunt nume pentru stări care Adam nu le-a numit. Datul de nume  la animale  a fost prima muncă a lui Adam. La muncă, când mai inventăm vreo mașinărie sau unealtă, primul lucru este să dăm nume la fiecare componentă, viața e mai simplă.
Și pacea și compromisul sunt dorite din confort psihic, orice existență a unui conflict este o gâdilare psihică, îți vine să te scarpini, să scapi de el, să faci compromisul, să dispară mâncărimea.
Dar existența noastră ca creștini în mijlocul conflictului crucii, a nebuniei crucii este garanția păcii care întrece orice pricepere.
E mai bună Pacea lui Dumnezeu și garanția aprobării Lui decât mii de compromisuri care-ți vor aduce ”pacea” a mii de oameni.
Obișnuiesc să spun copiilor și fraților că cu cât va fi mai mare numărul de oameni la care vrei să placi și numărul de compromisuri pe care va trebui să-l faci va fi la fel de mare.
Ce vrei: o pace sau mii de compromisuri?

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s