Unirea cu un grup dintre Frații Elvețieni. Cronica fraților hutteriți. 1565. (98)

Tot în acest an, 1565, Farwendel, un vechi slujitor sau învățător printre cei din Frăția Elvețiană, s-a unit cu noi la Neustadt în Haardt lângă râul Rin. S-a întâmplat după cum urmează: el a fost întemnițat pentru că a crezut în principiile Frăției Elvețiene. În timp ce se afla în închisoare la Oggersheim, un sat la trei km de Worms, Dumnezeu i-a adus o mare supărare, pe care spunea că de abea putea să o descrie. După mai multe săptămâni în închisoare, a fost convocat la o audiere de către preoți. Le-a răspuns destul de bine și nu a fost necăjit de interogatoriul lor. Dar înapoi în temnița sa, era cuprins de teroare și îndoieli și de o atât de intensă durere fizică că trei zile nu a mâncat, băut sau dormit. Se tânguia zi și noapte, rugându-l pe Domnul fără să găsească alinare. Apoi s-a înfricoșat foarte tare. S-a gândit că totul se terminase cu el, că a pierdut totul și că va trebui să nege adevărul atunci când preoții vor veni.

Și-a cercetat inima și și-a trecut pe sub lupă toată viața în caz că ar fi fost ceva ce l-ar fi deranjat pe Dumnezeu și prin urmare ar fi fost motivul tristeții. Dar n-a putut găsi nimic. L-a întrebat pe Domnul în rugăciune dacă chiar era voia sa să lase un om să sufere un colaps emoțional atât de profund încât să murdărească numele lui Dumnezeu și să nege adevărul, deși să faci așa ceva reprezintă cea mai cumplită suferință. El se afla într-o asemenea agonie că se gândea, că dacă durerea lui se prelungea încă o zi sau două, ar fi murit de la ea, omenește vorbind.

Cum se ruga lui Dumnezeu să îi arate ceea ce făcuse greșit, Farwendel deodată și-a dat seama, atât de clar ca și cum cineva i-ar fi spus-o, că încă se ținea strâns de propria sa voință. În afară de aceasta, el încă trăia în proprietate privată și prin urmare nu a murit cu adevărat pentru el însuși. A fost oripilat și imediat și-a adus aminte poziția pe care Frăția Hutterită o luase. Uluit, s-a gândit, „Adevărat, erau câteva articole ale credinței lor pe care nu aș putea să le mai accept vreodată.” S-a gândit și s-a rugat cu privire la aceste aspecte, iar Dumnezeu i-a oferit o asemenea iluminare că nu se mai opunea principiilor noastre de bază. Imediat ce inima sa s-a schimbat în favoarea noastră, a fost umplut cu asemenea alinare și bucurie în Domnul că nu îi mai era frică, ci era plin de curaj și cu hotărâre s-a decis să depună mărturie pentru credința noastră până la moarte. El le va mărturisi tuturor că a noastră este adevărata biserică a lui Dumnezeu.

De asemenea, el s-a hotărât că dacă Dumnezeu îl ajuta să iasă din închisoare, el nu va merge la niciunul dintre frații săi înainte de a se alătura nouă [Biserica Hutterită]. El s-a rugat pentru opt săptămâni ca Dumnezeu să îi acorde împăcarea cu noi.

În acest an, fratele Klaus Braidl, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, a fost trimis în ținutul Rinului împreună cu Ludwig Dörker și Bastel Rausch să îl însoțească. În ziua când au sosit, Farwendel și alții din Frăția Elvețiană au trimis pe doi dintre ai lor să îi caute pe frații noștrii cu mesajul că el, Farwendel, era nerăbdător să îi vadă, și nu i-a luat mult să îi găsească.

Klaus Braidl, Ludwig Dörker și Bastel Rausch i-au îndeplinit dorința lui Farwendel și l-au vizitat în închisoare. Le-a spus tot ceea ce se petrecuse cu el, lucruri pe care deja le-am relatat, și și-a exprimat dorința arzătoare de a ni se alătura. Frații nu doreau să îi îndeplinească dorința pe loc, ci prima dată i-au pus o serie de întrebări și i-au reproșat faptul că auziseră că se opusese fraților noștri. Dacă înainte el ar fi fost mai deschis și nu ar fi luptat voit împotriva adevărului, situația lui ar fi fost diferită acum. Aceasta era o discuție foarte serioasă. I-au indicat faptul că purta o vină foarte grea, reprezentând o piatră de poticnire pentru mulți. Existau și alte chestiuni de asemenea, pentru care l-au mustrat.

Apoi a început să își deschidă inima și le-a spus totul. Cu inimă bună le spunea că niciodată nu li s-a opus din proprie voință, din moment ce până acum ochii lui nu se deschiseseră.

Mâhnirea lui cea mai profundă era că în orbirea sa a direcționat greșit pe atât de mulți și a determinat distrugerea lor. A simțit o mare durere la gândul că nu va fi în stare niciodată să îi mai aducă înapoi. În ignoranța sa a crezut că noi eram un grup detestabil căruia îi lipsea adevărata fundație apostolică a credinței, deoarece am adoptat o poziție diferită de ei referitoare la anumite aspecte, cum ar fi impozitele, separarea însurățeilor, excluderea [disciplina bisericii], respectiv mâncare și băutură pentru prezbiteri. El a spus că a fost atât de orb pe atunci, considerându-ne a fi atât de adânc îngropați în greșeală, că atunci când Lorenz Hut de Sprendlingen (de asemenea un pastor elvețian) și alți câțiva au venit la noi,1 el, Farwendel, s-a separat și s-au autoexclus deoarece a considerat că nu opusese o rezistență îndeajuns de îndârjită; el ar fi trebuit să vegheze mai cu atenție asupra turmei sale. A crezut că a fost prea moale, permițându-le oamenilor săi să fie induși în eroare. Și de aceea mersese atât de departe că repeta cu bucurie tot ceea ce auzea ce i-ar face pe oamenii săi să fie suspicioși cu privire la noi.

Dar a susținut că niciodată nu s-a opus în mod deliberat adevărului atunci când și-a dat seama de mai multe. După ce pastorul Klaus Braidl vorbise aproape toată noaptea cu el, rezultând în faptul că niciunul dintre ei nu a pus geană pe geană, Farwendel s-a rugat ca să se alăture nouă dacă era posibil. Îi era frică că ar putea fi dus în alt loc (ceea ce atunci nu s-a petrecut), și nu știa dacă îi va mai vedea pe oamenii noștri din nou cu ochii săi fizici.

Deși nu ne-am putut decide încă să îl acceptăm, el s-a hotărât, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne fie alături pe același fundament și niciodată să nu se despartă de credință. Dar dacă acum în marea sa trebuință ar putea să se alăture nouă, el îl va lăuda pe Dumnezeu și se va simți mai încrezător. El era determinat ca niciodată să nu aducă rușine asupra bisericii Domnului prin necredincioșie.

Frații au simțit urgența situației sale. Acolo în temniță s-au sfătuit în mare frică de Dumnezeu, nevrând să facă prea mult, dar nici să facă prea puțin. Au căzut de acord să îi îndeplinească dorința lui Farwendel acolo în închisoare, pentru că le-a spus despre frica și tristețea în care se afla de aproape opt săptămâni, rugându-se ca voia lui Dumnezeu să se împlinească.

Astfel el și soția sa au fost acceptați în biserică, și de asemenea mulți frați și surori din grupul său, incluzându-i pe cei doi fii ai lui. La cererea lui Farwendel, frații noștri au vorbit bisericii sale și mulți au simțit chemarea de a se uni cu noi. I-am acceptat și ei ni s-au alăturat aici.

Dar unii, deși au văzut adevărul, nu erau în stare să își învingă sinele. Știau că trebuiau să renunțe la posesiunile lor și la propria lor voință, predându-le lui Dumnezeu și comunității creștine. Ceea ce era încă și mai greu era că trebuiau să își dezvăluie păcatele pe care le-au săvârșit de când au intrat sub legământul botezului. Ei prin urmare au rămas în Frăția Elvețiană, unde acest lucru nu li se cerea.

Farwendel a fost mai târziu eliberat din închisoare. S-a mutat la biserică și după câțiva ani a adormit printre noi în Domnul. Alții care au venit împreună cu el de asemenea au rămas de neclintit. Era pentru binele lor ca și pentru cel al lui Farwendel că Domnul a intervenit. Dar Farwendel a fost despovărat de slujba Cuvântului și nu a îndeplinit această sarcină printre noi, ceea ce a acceptat de bună voie din moment ce avea o vârstă considerabilă.

În acest an, noi frații am fondat comunitatea de la Pribitz1 pe proprietatea de la Gross Seelowitz, construind de la zero pe o pajiște verde cu permisiunea nobilului Friedrich von Zerotin.

În acest an, mai mulți frați gabrieliți din Kreutz, incluzându-l pe bătrânul Georg Weber și copiii săi, au devenit una cu noi în credință și s-au alăturat bisericii-comunități. Astfel că frații noștri li s-au alăturat la Kreutz și au pus bazele unei comunități în concordanță cu adevărata credință creștină.2

În acest an de asemenea am puz bazele comunității de la Landshut.3

În acest an, fratele Petre Dietrich, un slujitor pentru treburi de zi cu zi a adormit în Domnul la Austerlitz.

1Pribitz (Přibice), o parohie la sud-est de Pohrlitz (Pohořelice) pe malul stâng al râului Jihlava. În secolul al XIII-lea, Pribitz era deținută de către Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta. În 1565 era parte din proprietatea Gross Seelowitz (Židlochovice), achiziționată de către Friedrich von Zerotin, care era un binefăcător al hutteriților ca și ultimii posesori ai Gross Seelowitz-ului, Jan și Jaroslav de Zástřizl. Până în 1623, Pribitz era una din cele mai mari comunități hutterite. Vezi ME, IV, 218-219; Zeman, Topography, #120; Beck, 247 n.2.

2După această unire a ultimilor gabrieliți cu Biserica hutterită, au existat în mod predominant hutteriți și un mic număr de grupuri ale Frăției Elvețiene în Moravia și Austria. Vezi Zeman, Anabaptists and Czech Brethren, 282-282; de asemenea vezi paragraful scris pentru anul 1545 de deasupra, pp.233-238 (!).

Kreutz, la vest de Göding (Hodonín), un sat care nu mai există astăzi; 1561-1567 proprietate a lui Pertolt de Lipé; ars din temelii în 1605 (vezi dedesubt, p. 584). ME, I, 740, ”Creutz”; Zeman, Topography, #67; Beck, 248.

3Landshut (Lanžhot), un târgușor din Moravia de sud, la sud-est de Lundenburg (Břeclav), între râurile Dyje și Morava; în 1565 deținută de Johann von Zerotin la Lundenburg. Vezi Beck, 247; ME, III, 284; Zeman, Topography, #70.

1Despre alăturarea lui Lorenz Huf și a altor foști membrii ai Frăției Elvețiene cu Frăția Hutterită, vezi deasupra, pp. 332-339.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s