”…l-au înecat fără să-i ofere vreun avertisment…” 1561-1564. Martirizarea prin înec la Veneția a fratelui Julius Klampferer. Cronica fraților hutteriți. (96)

ponte
1561

În 1561 la Kostel în Moravia, doi frați au fost aleși în slujba Evangheliei și numiți. Ei erau Melhior Waal1 și Ambrozie Pfeiffer. Melhior Waal fusese înainte un prezbiter în Frăția Elvețiană, așa cum s-a menționat mai devreme.

În aceeași zi, doi frați, Simon Putz și Adam Eppenstainer, au fost aleși și numiți în slujba treburilor de zi cu zi.

În acest an, fratele Iacob Kircher, un vechi slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale a adormit în Domnul la Schadowitz în Moravia.

Doi frați, Hans Kräl și Konrad Haintzeman, au fost confirmați în slujba Evangheliei de către bătrâni așezându-li-se mâinile pe cap.

Fratele Thoman Schmidt, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în pace în Domnul la Damborschitz în Moravia.

La Urschitz2 lângă Damborschitz, fratele Lorenz Schuster, alt slujitor pentru treburi de zi cu zi, a murit în Domnul.

La Alexowitz lângă Eibenschitz în Moravia, Mihai Planer de asemenea a murit. El era un cizmar și slujitor pentru treburi de zi cu zi.

În același an, fratele Mihai Kern, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Pausram în Moravia.

Pe vremea aceasta Gütten Hans,3 un vechi slujitor pentru treburile de zi cu zi investit, a adormit în Domnul la Protzka în Ungaria.

Fratele Franciscus von der Sach, care a venit din Italia, a fost ales pentru serviciul Cuvântului lui Dumnezeu și numit în această slujbă.4

La Kostel, următorii paisprezece au fost numiți în slujba pentru treburi de zi cu zi:

Wendel Holba, un slovac, morar de meserie

Hans Kircher din Hesse

Jobst Westeburger sau Schneider (un croitor)

Christoph Sändteller, un tâmplar

Lorenz Pürchner

Valtin Maier

Melhior Gasseroler sau Oberecker

Veit Denniffel

Melhior Runcker

Bastel Hueber

Petru Klemp

Hans Klemp, fratele său

Hans din Cologne, un zidar

Bastel Rausch din Hesse

În același an, fratele Hans Arbeiter din Aachen a fost ales și numit în slujba Evangheliei.

1562

În 1562, doi frați au fost aleși și numiți în slujba Evangheliei: Valtin Hörl, un marochiner de meserie și Hans Langenbach.

În același an am pus bazele unei comunități la Klein Niemtschitz5 lângă Prahlitz.

Doi vechi și respectați slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu și a bisericii sale, Hans Greckenhofer6 și Hans Klöpfer din Feuerbach, au adormit în Domnul la scurt timp unul de celelalt la Nikolsburg în Moravia.

Fratele Valtin Mager, un silezian, a fost numit în slujba treburilor de zi cu zi.

1563

De Închinarea Magilor [6 ianuarie], 1563, patru frați au fost aleși și numiți în slujba Evangheliei: Kaspar Ebner, Andreas Maierhofer, Klaus Braidl sau Schuster (un cizmar),7 și Gilg Federspil.

În aceeași zi, încă patru frați au fost aleși și investiți în slujba treburilor de zi cu zi: Ulrih Plattner, un tâmplar; Nicolae Geyersbühler, un morar;8 Erhard Sattler; și Hans Heidelberger sau Bäck (un brutar).

În același an, nobilul Säbisch9 i-a alungat pe frați și pe surori din Polehraditz.

Astfel că am pus bazele unei comunități în afara orașului Gallitz.10

1564

În 1564 mai mulți membrii – Christel Schmidt, Jörg Knofloch, Hans Neuhöfel și alții – care s-au opus prezbiterilor și bătrânilor în legătură cu atitudinea bisericii legată de divorț, au fost excluși. Mai târziu unii s-au căit, dar ceilalți au mers pe calea lumii, trebuind să își suporte propria conștiință. Au murit la scurt timp după în păcatele lor. Pe paturile lor de moarte s-au văitat amarnic și erau plini de frică și remușcare, în special Knofloch și Neuhöfel. Au tânjit după căință și împăcare cu biserica, dar nu au avut parte de ea.

La Neumühl, fratele Andreas Stuck, un slujitor investit al treburilor de zi cu zi, a adormit în Domnul.

La Altenmarkt, fratele Matthias Gasser, un slujitor investit al treburilor de zi cu zi, de asemenea, a adormit în Domnul.

La Niemtschitz, fratele Hans Langenbach a fost investit în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

La Göding în Moravia, Hans de Cologne, un slujitor al treburilor de zi cu zi a adormit în Domnul.

Fratele Hans Schneider din Kaufbeuren, un slujitor al treburilor de zi cu zi a adormit în Domnul la Stiegnitz.

În același an o comunitate a fost pornită la Turnitz.11

Fratele Julius Klampferer12 din Italia de nord a fost intemnițat la Veneția din pricina adevărului divin. A fost interogat de mai multe ori. Examinatorii săi s-au certat cu el pentru a-l face să se dezică, dar a răspuns fiecărei întrebări cu simplul adevăr. Într-un final, după ce a arătat o mare neînduplecare, a fost condamnat să fie aruncat în adâncurile mării. Auzind aceasta a spus, „Nu sunt surprins. Chiar de la începutul angajamentului meu cu Dumnezeu am fost conștient că voi muri de dragul adevărului. Dar ceea ce mă îngrijorează mai mult este că nobilii din Veneția și-au dat consimțământul pentru aceasta, uitând că în ultima zi vor trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru o asemenea crimă.” Nobilii au răspuns că nu erau câtuși de puțin speriați.

Nemulțumiți cu ceea ce Julius Klampferer tocmai spusese, nu i-au mai permis să vorbească în continuare, ci l-au zorit înapoi în închisoare. Au stabilit îndeplinirea sentinței cât de curând posibil. Din moment ce aproape că ajunsese preot, l-au răspopit în concordanță cu obiceiurile lor. Apoi într-o seară l-au luat ca și cum ar merge la o audiere și l-au înecat fără să-i ofere vreun avertisment, deși el nu se așteptase la alt rezultat.

A rămas bucuros și a cântat tot timpul, lăudându-l pe Dumnezeu până când a câștigat coroana martirilor lui Hristos și a credincioșilor – mărturisitori ai adevărului. Povestea este relatată într-o scrisoare pe care Franciscus a scris-o de la Veneția.13 Deși a fost înecat în secret noaptea, această crimă va fi adusă la lumină și pedepsită cu severitate în marea zi a Domnului.

În același an, fratele Mihai Veldthaler a fost investit în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

Fratele Leonard Dax14 a fost ales și investit în slujba Evangheliei. Înainte fusese un preot și săvârșise mesa pentru treisprezece ani în Bavaria și Tirol. Când a văzut cât de dezgustătoare era, a venit la biserică, s-a predat Domnului și a învățat să muncească.15 Pentru câțiva ani a trăit la Klein Niemtschitz lângă Prahlitz înainte de a fi numit.

Fratele Sigmund Hosauer, un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu, a adormit în Domnul la Kostel în Moravia.

La Niemtschitz, frații Valtin Hörl și Klaus Braidl au fost investiți în slujba Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

1Melhior Waal era ciubotar de meserie; Beck, 212.

2Urschitz (Uhřice), sat la sud-est de Austerlitz. Cu ajutorul lui Oldřich de Kounice, hutteriții au pus bazele unei comunități aici, larg cunoscută sub numele ”Taufarsky” (probabil din germana medie înaltă toufære = Täufer, botezător, prin urmare ”locul ’botezătorilor”. Zeman, Topography, #165.

3Vezi Beck, 213, unde el este numit Hanss Gutenhenn.

4Printre rebotezații italieni care s-au alăturat comunităților hutterite din Moravia la jumătatea secolului al șaisprezecelea, următorii au fost remarcabili: Francesco della Sega sau Franciscus von der Sach (din Rovigo), Giulio Gherlandi (din Treviso, numit Julius Klampferer sau Trevisano), Antonio Rizzetto (din Vincenza, numit Antonius Wälsch, însemnând „Italianul”), și Gian Giorgio Patrizi (din Cherso). Ei ar fi putut să facă parte din, sau cel puțin să fie influențați de cercurile anti-trinitariene din Veneția și Vincenza, dar trebuie că au respins elementele teologice mai radicale ale acestei influențe, posibil chiar dinainte de a căuta unitatea cu elementele hutterite ale acestei influențe. (Cu mai puțin de zece ani mai târziu, și din nou în secolul al șaptesprezecelea, anti-trinitarianismul și socinianismul au devenit obstacole majore într-o încercare de unire a Frăției Hutterite cu Frăția Poloneză; vezi dedesubt, pp. 410-412 și 764-765.) (!)

Determinarea rebotezaților italieni de a duce o viață de ucenicie în dragoste frățească și comunitate creștină ordonată trebuie că au fost mai puternice decât orice diferențe teologice pe care le-ar fi avut cu Frăția Hutterită, până la gradul în care atunci când s-au alăturat, au fost în stare să îmbrățișeze principiile hutterite. Pe 5 martie, 1559, della Sega a scris unui camarad credincios în Vincenza că el și alți italieni care se alăturaseră comunității în Moravia doresc să împărtășească cu frăția lor din Italia pacea pe care au găsit-o, adăugând că doar aceia vor fi primiți în frăție care „nu erau contaminați cu doctrine false despre natura lui Hristos” (Henry A. DeWind, MQR, iulie 1954, 167). Citându-l pe prof. Aldo Stella de la Universitatea din Padua:

Mai mult decât toți, Francesco della Sega s-a chinuit să depășească diferențele doctrinare destul de profunde. El era încrezător că va fi în stare să împace cerințele hutterite de bază, acestea fiind, biserica-comunitate, . . . respingând orice exclusivitate sectară și . . . intoleranță . . . de dragul libertății de conștiință și de cuget, astfel încât să încurajeze și să promoveze dialogul și dragostea frățească.

În această lungă scrisoare adresată frăției din Moravia, din 1563 (pentru detalii, vezi dedesubt (!), p. 384 n.1), della Sega a subliniat indiferența lui și a fraților cu privire la dogmele teologice spunând că

nu le păsa câtuși de puțin de „subtilitate, curiozitate sau mistere, acestea fiind inutile și neaducând niciun folos pentru o viață bună și creștină,” și doar pentru acest motiv el era foarte și în special determinat să „trăiască în concordanță cu Hristos.” Bucata cea mai substanțială a scrisorii sale era prin urmare dedicată sublinierii nevoii de a fi împreună ca frați adevărați în biserica-comunitate a celor aleși sau sfinți.

O depășire completă a influențelor de dinainte se deduce și din faptul că în 1561 Francesco della Sega a fost numit în slujba Cuvântului, și curând după aceea frații italieni au fost trimiși în călătorii de misionariat în țara lor natală. Toți cei patru numiți mai sus au fost prinși, torturați și executați la Veneția prin înecare: Gherlandi în octombrie 1562 (p. 383 dedesubt (!)), Rizzetto și della Sega în februarie 1565 (pp. 386-388 dedesubt (!)), și Patrizi în decembrie 1570 (el nu este menționat în această cronică; vezi Martyrs Mirror, 703, ”John George, 1566”).

Următoarea mărturie a unui alt frate italian, Girolamo Perosino ( din Istria), în scrisoarea sa către un prieten, scrisă la Lundenburg, pe 13 aprilie, 1570, arată entuziasmul rebotezaților italieni care se alăturaseră Frăției Hutterite din Moravia:

Ți-aș dori ție și lumii întregi să se afle în legătura de frăție în care mă găsesc acuma. Nu pot nega că această adunare este biserica adevărată, care își arată particularitățile și semnele, și anume, predicarea deasă a Cuvântului pur al lui Dumnezeu, administrarea împărtășaniei (botezul și Cina Domnului) și disciplina bisericii cu corecția frățească, excluderea celui care a greșit și primirea înapoi a celui pocăit – nicio persoană imorală sau dezordonată nu este tolerată printre noi. Din moment ce ești devotat mântuirii tale și a altora, te rog să nu lași să te împiedice cheltuitul a trei ducați din a veni cândva aici să vezi cu ochii tăi, să alcătuiești un grup din cei pe care îi ști să fie doritori să iasă din slujirea păcatului și tirania felului lor de a fi pentru a face voia lui Dumnezeu, invocându-i numele lui cel sfânt în libertate creștină. Și când ajungi la Viena, roagă pe cineva să îți explice cum să ajungi la Bilfisdorf, iar apoi la Cruta și de acolo la Lundenburg, unde sunt casele fraților și unde eu, Geronimo Peroscino, trăiesc . . . .

Poți să mă întrebi, ”De ce ai plecat dintr-o companie atât de demnă de laudă acum patru ani?” Eu răspund: Pentru niciun alt motiv decât de a aduna laolaltă italieni – gândindu-ne la dificultatea limbii germane – pentru a trăi în ordinea implementată pe care am învățat-o de la ei [Frăția Hutterită]. Oricum, din moment ce nu a venit nimeni și eu singur nu puteam constitui o comunitate, m-am întors la frați, unde prin harul lui Dumnezeu trăiesc împăcat cu inima și conștiința mea spre lauda și gloria lui Dumnezeu, în mare generozitate și simplitate a vieții și în pace și dragoste completă și mutuală. Muncim cu mâinile pentru a ne furniza corpurilor noastre mâncare și îmbrăcăminte, pentru că printre noi se află toate meseriile potrivite și necesare pentru binele nostru și al oamenilor . . . .

Înțeleg că îți este frică că atunci când vii la noi, nu va exista vreun post pentru tine să predai greaca, ebraica și latina. Nu te uita la asta, ci prima dată caută împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate celelalte ți se vor da! Alte persoane calificate au venit la noi și s-au recalificat în meserii potrivite și onorabile, iar biserica se folosește de ei. Puțin este suficient pentru cei înțelepți.

Citatele sunt din discursul prof. Stella, ”Influssi e Sviluppi dell`Anabattismo Hutterita in Comunità Eterodosse Italiana,” (Influențe și parcurs al rebotezaților hutteriți în conciliabulele nonconformiste italiene, rostit la simpozionul ”Täufer in Tirol anläßlich des 450. Todestages von Jakob Hutter,” Sankt Lorenzen, Pustertal, 4-6 septembrie, 1986.

Pentru lecturi suplimentare, vezi Williams, Radical Reformation, 559-577 și Reforma Radical, 573 ff.; Henry A. DeWind, ”Italian Hutterite Martyrs,” MQR, iulie 1954, 163-185; Robert Friedmann, ”Christian Sectarians in Thessalonica and Their Relationship to the Anabaptists,” MQR, ian. 1955, 54-69; ME, II, 513-514 (Gherlandi); IV, 346 (Rizzetto), 495-496 (della Sega); Beck, 211-212, 241-243.

Despre anti-trinitarianism și socinianism, vezi George H. Williams, ”Stanislaw Budziński (c. 1530-c. 1595): The First Historian of Unitarianism, ”The Proceedings of the Unitarian Universalist Historical Society, Vol. XX, Part II (1986), 77-88; Williams, Radical Reformation; Fast, Der linke Flügel, ch. IV; ME, III, 455, ”Manelfi”; Robert Friedmann, ”Encounter of Anabaptists and Mennonites with Anti-Trinitarianism,” MQR, iulie 1948, 139-162; Schaff-Herzog, X, 488-492.

5Klein Niemtschitz (Němčičky; a nu se confunda cu celelalt ”Klein Niemtschitz,” p. 366 n.3 (!), sat de lângă Prahlitz pe malul estic al râului Jihlava, chiar la sud de Kanitz (Dolní Kounice), deținut pe atunci de către Zikmund de Zástřizl, nobil de Kanitz, care a arendat ferma, o moară, și mai multe grădini fraților; Beck, 214. În 1578 fiul lui Zikmund, Jan, a vândut proprietatea Kanitz guvernatorului Zdeněk Lev de Rožmitál, în familia căruia a rămas până în 1588. Ambele familii au fost protectoare al hutteriților. În 1588, frații au închiriat în continuare câmpuri de la Maximilian și Zdeněk de Rožmitál. Vezi Zeman, Topography, #100.

6Hans Greckenhofer era tâmplar de meserie; vezi Beck, 214;

7Klaus Braidl a fost investit în serviciul Cuvântului la Niemtschitz în 1564 și a fost trimis neîntârziat în misionariat de-a lungul râului Rin; vezi ME, I, 401-402. În 1583, Klaus Braidl i-a succedat lui Hans Kräl ca și Vorsteher al Bisericii hutterite; vezi dedesubt, pp. 493-494.(!)

8Despre Nicolae Geyersbühler, vezi dedesubt, pp. 394-395.(!)

9Nobilul Säbisch: Záviš Prusinovský de Víckov, nobil de Polehraditz; vezi deasupra, p. 367 n. (!)

10Gallitz (Skalice), la sud-vest de Brno, între Hosterlitz (Hostěradice) și Stiegnitz (Trstěnice) în Moravia; vezi Beck, 214; a nu se confunda cu Skalitz din Slovacia (Ungaria pe vremea aceea). Comunitățile de la Skalitz, Tschermakowitz, Wischenau, Teikowitz și Alexowitz erau numite „comunitățile de sus.” Zeman, Topography, #143; ME, IV, 536.

11Turnitz (Tvrdonice), la est de Lundenburg (Břeclav), Moravia. Zeman, Topography, #162.

12Julius Klampferer ( un tinichigiu și producător de felinare) era Giulio Gherlandi sau Julius Trevisano (din Treviso). A fost întemnițat de mai multe ori, ultima oară în octombrie 1561 (nu 1564) și a fost înecat pe 15 octombrie 1562. Vezi ME, II, 513-514; vezi Martyrs Mirror, 652; Beck, 239-240; Karl Benrath, ”Wiedertäufer im Venetianischen um die Mitte des 16. Jahrhunderts,” Theologische Studien und Kritiken, I (1885), 37-67 (mărturisirea lui Gherlandi, pp. 58-64); vezi deasupra, p. 379 n.2 (!).

13Aceasta este inclusă în lunga scrisoare a lui Francesco della Sega din 1563 adresată lui Leonard Lanzenstiel și întregii frății. Codex, III, 124, Biblioteca Episcopală din Esztergom. Vezi Friedmann, Schriften, 125, #1.

14Leonard Dax, originar din Munchen, înainte fusese preot romano-catolic în Bavaria și în alte locuri (Tirol). Vezi deasupra, p. 322(!), pentru relatarea interogării lui Pürchner, în care Dax a luat parte ca și preot. În 1558 s-a alăturat Bisericii hutterite, a fost întemnițat pentru mai multe luni în 1567/1568 (vezi dedesubt, pp. 395-396). Vezi Gross, Golden Years, 123-149; ME, II, 21; Beck, 223, 265-266.

15Emfaza pusă pe lucru manual evidențiată de către cronicar este caracteristică Reformei germane. Este adusă în atenție în literatura contemporană: Hans Sachs, Vom Schlauraffenland, și Der Müller mit dem Esel; sau Johann Fischart, Glückhaft Schiff von Zürich. În antiteză, lipsa de activitate și prosperitatea ce conduce la imoralitate printre clericii de pe vremea aceea este descrisă în Ulrich Hutten, Gespräche și Burkart Waldis, Der verlorene Sohn, Neudrucke deutscher Literatur-Werke, Vol. 30.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s