Doar convingerile conduc la angajament (evlavie)

clock
Am scris mai înainte despre Învățătura care duce la evlavie (angajament).

De când am scris, am mai discutat subiectul cu unul și altul din frați preocupați de chestiunea educației creștine, cu oameni care au suferit pentru angajamentul lor în lucrul lui Dumnezeu, cu cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu și acum doresc să mai adaug câteva gânduri despre angajament (evlavie).

Când vezi un om angajat voluntar într-o lucrare oarecare, când vezi activitatea lui, implicarea lui activă și continuă, parcă vezi și auzi un ceas de perete. Tic-tac-ul ceasului și mișcarea pendulului au însă în spate un mecanism fără de care pendulul s-ar opri după 2-3 mișcări. Acest mecanism este energizat de greutățile care trag prima rotiță, greutăți ce trebuiesc ridicate regulat sau de un resort care trebuie ”tras” regulat. Tensiunea astfel păstrată a primei roți se va transmite prin succesiunea de rotițe, până la ultima și astfel tic-tac-ul pendulului se va auzi continuu.

Aș asemăna greutățile ceasului cu convingerile minții și tic-tacul pendulului cu faptele văzute ale celui ce trăiește și lucrează conform convingerilor.

O întrebare care mi s-a pus de către mai mulți a fost cam așa: cum faci ca cineva să fie angajat la o treabă, să fie implicat?  Să nu fie doar un pion inert, un om de duzină, ci un om activ, plin de dorința de bine!

Păi, să luăm ca exemplu ceasul cu pendul.
Bunica avea unul mai mereu stricat. Deseori, întreba pe o vecină cât e ceasul și mergea și muta arătătoarele. Mai târziu iar. Eu mă jucam cu pendulul și se mișca din inerție de 5-6 ori.
Dar se oprea.

Așa  e și viața multor creștini;: arătătoare înțepenite, pendul inert. E stricat ceasul, adică e stricat acel mecanism de rotițe care transmite tensiunea arcului sau a greutății până la pendul. Dacă socotim pendulul ca fiind activitatea vizibilă, cu sunet și mișcare, mecanismul de rotițe înșiruite și arătătoarele: vorbele și faptele cu care se exprimă, iar cum am mai spus, greutățile sau arcul ca fiind convingerile adânci ale minții, înțelegem că dacă un ceas e stricat, undeva acest lanț cinetic de mișcări e sărit de la loc, e stricat. Deseori cauza e lipsa arcului sau a greutăților, sau faptul că arcul e rupt.

Să mai exprimăm odată puțin altfel: greutățile țin tensionate rotițele, aceste greutăți aș socoti că preînchipuiesc convingerile, credințele neclintite. Mecanismul de rotițe legate unele de altele ar putea reprezenta argumentele care conduc de la o convingere la alta (logica lor), iar arătătoarele ar putea reprezenta mesajul pe care-l transmitem.

Ceea ce stă la baza ceasornicului este arcul sau greutatea, tensiunea și apoi rotițele.
Tot la fel, originea unui angajament ferm constă în tăria convingerilor și în fluența transformării lor în fapte efectuate tot cu convingere până la detalii.

Dacă undeva convingerile nu sunt ferme, dacă o singură rotiță iese din osie, ceasul se va strica și se va opri. Un creștin fără convingeri ferme nu are cum să fie angajat, va fi deviat de primul șmecher care-l va influența câștigându-i atașamentul. Ca un ceas stricat.

Concluzie: doar succesiunea de convingeri ferme ale minții conduce la angajament.

Să dăm un exemplu.
Evanghelia vestită de Pavel conținea tot Planul lui Dumnezeu. El asta vestea: Planul. A avut nevoie de 3 ani la Efes ca să-l spună tot, cu detalii, să nu lase ceva nespus. Lipsa unor convingeri ar fi dus la oprirea angajamentului efesenilor. Pavel știa asta, de aceea a avut grijă ca toate aspectele învățăturii lui Cristos să le explice detaliat, pentru ” a fi curat de sângele tuturor”. A vestit TOT Planul lui Dumnezeu.

Planul lui Dumnezeu este un sistem închis ca un ceas, este o succesiune de convingeri care pleacă de la creație. Dacă la cineva o singură convingere lipsește, sau este confuză, sau este altceva în loc, acel om își va pierde evlavia (angajamentul), va fi ca un ceas stricat, va arăta aceeași oră, va mișca pendulul doar de 2-3 ori dacă-l va împinge cineva cu degetul.

      Planul lui Dumnezeu este coerent, explică tot, nu lasă elemente confuze, nu are dubii.
Un om bine întemeiat în adevărurile divine va știi ce crede, de ce crede, de unde vine lumea, binele, răul, moartea, diavolul, viitorul, Biblia arată tot. Fiecare convingere este condiționată de cea dinaintea ei și condiționează alte convingeri de după ea. Este un lanț, ca rotițele din ceas.

Lipsa de angajament are o cauză: lipsa de cunoștință. Orbii nu aleargă.

Dacă de exemplu cineva nu crede în răpire, se va implica în politică.
Dacă cineva crede că trebuie să-i facă temple lui Dumnezeu, se va implica în industria de construcții creștine.
Dacă cineva crede că că adunare este o stare în care trebuie ”fabricată” „prezența lui Dumnezeu” se va implica în industria de muzică ”creștină”. Și aceste implicări sunt evlavii (angajamente), evlavii false.
Dacă cineva nu crede creația, nu va crede nici o bună parte din Vechiul Testament. Iar dacă nu-l crede pe Vechiul, n-are nici o șansă să-l creadă pe Noul.
Sunt convingeri succesive: una o provoacă și o determină pe cealaltă, nu poți avea ceas fără arc sau fără greutăți.
Dacă din lanțul acesta de convingeri una lipsește, nici celelalte care sunt provocate de aceasta nu vor ”funcționa”. Ca la un ceas: pendulul vieții va sta.

Cel mai bine se întipăresc convingerile în mintea omului în copilărie, atunci când el întreabă de mii de ori DE CE: Este o vreme a formării convingerilor, vremea DE CE-urilor.
Dragi părinți n-o lăsați să treacă. Nu lăsați educația pe seama Școlii Duminicale. Școala Duminicală este o invenție umană, Școala Părintească este o invenție divină. Fiți convinși de asta, începeți reparația ceasului cu acestă rotiță pusă la loc.

Vestirea Evangheliei nu înseamnă repetarea unor stereotipuri ce produc noi membri cotizanți într-o clădire, ci învățarea întregului Plan al lui Dumnezeu, a întregii succesiuni de convingeri ce-l conține.

      Angajamentul vine de la sine într-o minte care este imprimată cu o succesiune de convingeri coerent-logice. Mintea umană urăște instinctiv tot ce nu e logic. Dar deasemenea tot mintea umană e dornică de o logică chiar șoadă și scurtă (cum e evoluția de exemplu) dacă această logică e comodă și se combină tot logic cu dorința omului de a fi lipsit de constrângeri. Implementarea de timpuriu de către părinți a unei educații biblice, ce conține gradual disciplină și constrângeri, unită cu tot sistemul de gândiri biblice: creaționism, păcat, lege, ispășire, cuget curat, pilde, profeții, predate succesiv împreună cu participarea copilului împreună cu părinții la adunări unde se proclamă Planul curat al lui Dumnezeu și unde și părinții sunt parte activă este cea mai bună garanție că în copii se va dezvolta întreg lanțul de convingeri succesive și în mod cert un astfel de copil va ajunge să fie angajat voluntar în lucrarea lui Dumnezeu: să-și ia crucea singur.

Să nu faci acest lucru, să-ți lași copilul hazardului, în speranța că ”Dumnezeu se va atinge de inima lui” este rețeta sigură pentru ca atunci când va fi mare, copilul să ia prima mască de evlavie ce i se oferă, una ușoară, deseori mai ușoară ca dea purtată de părinți. Piața e plină.

Pentru un om mare e mai greu. E nevoie de educație intensivă, cum a făcut Pavel în Efes. La un om mare trebuie și demolare multă, mintea lui e plină de maghernițe, de schele din ce-a construit el mai demult, lucrul e mai greu. Dar fără această muncă de construcție de convingeri, clădirea nu iese nici bine, nici frumos și mai ales nici după Plan. Doar mișcările, activitățile care provin din convingeri sunt evlavie reală (angajare reală), restul sunt mișcări ale pendulului cu mâna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s